Ieri, mi-am rupt cateva unghii din carne.Si, in autobuz, au inceput sa ma usture.Si asta mi-a adus aminte de niste poeti modernisti care au venit la noi in liceu acum cateva luni aberand vreo doua ore despre faptul ca ei vor sa salveze poezia.Unul dintre ei scria despre unghiile lui de la picioare, parca...Daca ce scriau ei inseamna poezie moderna, apai atunci, si eu-s maistra-n ale scrisului:
"Ma ustura unghia rupta din carne,
Ma mananca unghia de la picior.
Punct!"
Si gata poezia!Si, sa va dau si un exemplu de poezie scrisa de ei, ca sa nu ziceti ca aberez eu:
"spala-te cu mult clor inainte sa atingi hartia
ascunzi in tine o pustoaica roz o pusca roz
n-o mai tortura
demachiaza-te dracului odata
poarta-te ca o carja" (Miruna Vlada)
"Salvarea" poeziei: fara rima, fara ritm, fara vreun pic de creativitate, injuraturi, niciun mesaj...si gata-i poezia, impuscata si inmormantata!Adica: ia o foaie, un creion (din pacate si ale lor erau ascutite si puteau scrie cu ele) si scrie prima idiotenie care-ti vine in cap, fara nicio retinere.Apoi, mai fa asta o data si-nc-o data si-nc-o data si e gata primul tau volum de poezii...
Dragi "salvatori" ai poeziei, va spun ce sa faceti cu creatiile voastre...in versuri...
"Luati ale voastre compozitii
numite poezii
Si bagati-vi-le in fund adica in cur
Ca noi inca mai avem bani de hartie igienica
si tinem la copaci
Si nu avem nevoie de rahaturile voastre
Care consuma multa hartie degeaba"
No comments:
Post a Comment