Shite

Nu mai stiu.Nici nu stiu ce vreau sa scriu acum.De fapt, nici nu stiu daca am sa scriu.Nu ma gandesc decat la faptul ca simt nevoia sa cad.Fac deja asta, psihic si din punct de vedere emotional...dar, ca sa ma simt cu adevarat bine, simt nevoia sa stau undeva cat mai jos, pe pamant; sa simt pamantul cum ma inghite.Sa cad.Ca sa vad daca se poate mai jos de-atat.Si sa scap.Lumea e din ce in ce mai urata, oamenii tot mai falsi; si se schimba mereu.

Azi la scoala, apoi pe strada, apoi in autobuz, simteam nevoia sa stau intinsa pe jos, cu fata acoperita de par, sa nu vad pe nimeni, nimeni sa nu-mi vada chipul.Sa nu-i mai vad cum se holbeaza la mine, ba cu ura, ba cu dispret si cu indiferenta.Oricum nu-mi pasa de ei si sentimentul e reciproc...

Azi, intr-un magazin cu ceaiuri, cani si tot ce se mai asorteaza lor, nu vroiam decat sa sparg totul.Sa urlu, sa ma revolt, sa arunc tot ce era acolo, sa sper ca se va schimba ceva.Dar nu s-ar fi schimbat nimic, doar ca as fi distrus niste lucruri frumoase, si deci as fi fost ca restul, care distrug tot ce-a mai ramas omenesc.Oricum nu ar fi auzit nimeni, nu ar fi inteles nimeni, nu ar fi stiut nimeni ce vreau, ce incerc...Ar fi fost inutil; cum e totul de altfel.

Adevarul a devenit mai rau decat minciuna.Adevarul e minciuna.Acum, adevarul nu face decat sa te faca vulnerabil...