Societate la scara mica

Sa zicem ca viata este o calatorie cu autobuzul, unde autobuzul va fi considerat societatea umana.Timpul se va numara in statii, iar moartea va fi considerata capatul de linie.Bineinteles, totul ipotetic vorbind.

De ce am considerat eu autobuzul ca un fel de societate la scara mica?Poi, s-o luam pe rand.

In primul rand, atat iarna, cand e foarte frig, cat si vara, cand e extrem de cald, si autobuzele sunt pline cu oameni, geamurile (care acum sunt oricum foarte mici, la autobuzele astea noi) sunt inchise si deci devin aburite si nu poti vedea nimic din ce este in exterior.Intr-o societate, analog este felul in care omul este ingradit si nu mai poate vedea ce este dincolo de limitele impuse de acea societate.

In al doilea rand, avem acoperisul autobuzului.Din cauza acoperisului, nu poti vedea cerul, nu poti vedea soarele, ma rog, you got the picture. Ideea e ca si intr-o societate exista acest "acoperis" reprezentat de cei care detin puterea si care impun legi si conventii si, ca urmare, apare din nou limitarea, constrangerea care nu duc decat la supunere si manipulare a masei.

Apoi, avem elementul (o, nenorocit element!) numit aglomeratie (care de obicei este gasit in stransa legatura cu nervi, atmosfera incarcata, irascibilitate).Aici avem mai multe puncte de discutat.Primul ar fi ca nu e loc, sunt prea multi oameni ingramaditi intr-un spatiu mult prea mic, dar nimeni nu poate face ceva ca sa schimbe asta, ci trebuie sa se conformeze.La fel e si-n societate, prea multi imputiti de oameni irelevanti si nefolositori, care nu fac decat sa-ti respire aerul si eventual sa-ti impoaie capul cu tampenii.Ceea ce ma duce cu gandul la al doilea punct, si anume, la faptul ca in aglomeratia din autobuz esti obligat/nevoit sa asculti discutiile altora sau radioul soferului dat la maxim, chit ca vrei, chit ca nu vrei.Analog pentru om, parte a societatii, care e nevoit sa taca si sa-nghita-n sec la cantitatea de informatie cu care este asaltat pe toate partile (media, internet, alti oameni), si sa se supuna pentru ca nu are cum sa opreasca acest lucru.(If you can't beat them, join them!)

Dar nu intotdeauna este aglomeratie in autobuze si in situatia asta, daca vreo frana te ia prin surprindere, cazi, si din reflex/instinct vrei sa te prinzi de ceva (bara/om/aer).Intr-o societate, de obicei, cand un om cade (metaforic vorbind), nu cade singur.Asa sunt oamenii, daca ei sunt in situatii critice, vor sa-i traga si pe altii la fund.

Acum sa ajungem la elementul bani.Pentru a circula cu autobuzul conform normelor, trebuie sa ai abonament, sau cel putin un bilet.That reminds of taxes.Oare de ce?Iar controlorii reprezinta fiscul.

Survival of the fittest.Trebuie sa stii cum sa te strecori ca sa poti ajunge in autobuz si daca esti tare, prinzi si loc pe scaun, analog pentru viata sociala, posturi de munca, furatul locurilor de munca ale altora, s.a.m.d.

Valorile societatii?Poi...hmmm.Propriul meu bine...binele meu propriu...Ah, si sa-mi fie mie bine!Cam la asta se rezuma, si daca e cu putinta sa-i calc pe altii in picioare, cu atat mai bine.(cred ca aici se potriveste cel mai bine analogia intre autobuz si societate)

In ultimul rand (last, but not least), soferul.El reprezinta "pilonul societatii", el este conducatorul si de el depinde bunastarea oamenilor si a calatoriei lor.


-> Ideea acestui post mi-a venit in timp ce eram in autobuz, intr-o aglomeratie mai mult decat insuportabila, unde nu puteam respira, nu aveam loc sa cad in caz de vreo frana neasteptata(ca nu ma puteam tine de nicio bara - nu era loc) si ma gandeam ca gata, demisionez!Mersul spre scoala si inapoi de la scoala a devenit un chin!!!