Mergeam azi spre casa si ma gandeam cat de norocoasa sunt. Am prieteni adevarati. And that makes me the luckiest bastard alive. Si in timp ce mergeam, imi aminteam tot felul de tampenii pe care le facem impreuna, discutii, povesti, aventuri, amintiri. Si ma gandeam si la tampeniile facute de mine pe seama carora ne-am amuzat impreuna si apoi si la povestile celorlalti despre cum au patit ei ce patisem si eu. Si nu ma puteam abtine din ras. Incercam sa-mi musc limba, buzele, dar nu ma puteam abtine. Lumea de pe strada se uita ciudat la mine. (Dar lumea se uita oricum ciudat la mine mai mereu.)
Da, stiu ca prostul rade de ce-si aduce aminte. Dar eu eram atat de fericita in prostia mea...
No comments:
Post a Comment