Spitalul de Urgenta - Lansare album FPS

Nici nu stiu cum sa incep. Mi se aplica acum un vers dintr-o poezie portugheza "Quem sente muito, cala" ("Cine simte mult, tace").

Locatie: Silver Church

Ziua: 16/10/2009

Orele: 22:00

Imprejurari: Prietenia, o masa, bere si tigari.

Stare de spirit: Entuziasm maxim. ("arati ca un copil care asteapta Craciunu'!")

Comentarii: Concertul a inceput la "orele 22:00 trecute fix"...cat sa crapi de nerabdare!

Aseara a avut loc un "happening". Un happening de nota 10. O sa incerc sa descriu macar putin din ceea ce-a fost aseara cu riscul de a fi nemultumita de rezultat.

Aseara a avut loc lansarea noului album Spitalul de Urgenta. Vedeta serii s-a lasat un pic asteptata, dar atmosfera a fost intretinuta de catre Capriccio si Vank si apoi de un monolog al lui Cove pana la marea sa aparitie pe scena.

Si apoi...momentul mult asteptat! Nebunul nebunilor (inca nu inteleg de ce nu se cheama formatia "Spitalul 9") si-a facut aparitia. Dan Helciug e un bulgare de energie care arde la temperaturi critice. Un "malac" (asa-l numea Mitica de Bucuresti, o sa spun cate ceva si despre el) a carui veselie topeste pana si un iceberg (eheee, daca era el pe Titanic...! *ca tot s-a facut o gluma in legatura cu Titanicul*), a carui energie si caldura sunt debordante si a carui prezenta nu poate decat sa te faca sa-ti dai seama ca inca mai exista si oameni de valoare in Romania, chiar si in "sotietatea" de azi.

Concertul a fost un amestec de trecut cu prezent, de visare dulce cu realitate crunta, de sarcasm in cantitati industriale, mai urlat din toti rarunchii, mai spus subtil, de scarba si iubire, de melodii vechi si melodii noi...

Concertul a fost un urlet de trezire la realitate, a fost o evadare intr-o lume de poveste...si aici intervine prezenta lui Mitica de Bucuresti. Mitica de Bucuresti era o papusa care bea bere si canta romante si cantece de jale de pe vremea cand oamenii inca mai credeau in sentimente si aveau anumite convingeri morale. Partea asta a fost cea mai amuzanta din tot concertul. Dan Helciug e un actor desavarsit, categoric. Iar umorul lui fin e ametitor.

A fost prima oara cand am fost la un concert Spitalul de Urgenta. Prima oara cand il vedeam pe Dan Helciug de la 3 metri distanta. Si cand il vedeam pe scena, aveam impresia ca el asta face non-stop: isi expune sufletul. Aveam impresia ca el coboara de pe scena doar atunci cand are vreo nevoie biologica si atat. Aveam impresia ca pe scena nu se afla doar un artist pe care sa-l admiri pentru voce sau prestatie, ci un om, un om de la care ai ce invata, un prieten...

Bineinteles, ca trebuie sa-i mentionez si pe ceilalti componenti ai trupei care-i sunt complementari lui Helciug. Fiecare e maestru in a-si face publicul sa fie fascinat de performantele lor. Pacat ca nu mai e si Craciunesu...

In fine, bineinteles ca tot ce-i frumos are si un sfarsit. S-a cerut un singur bis, din pacate. Dar, concertul a fost superb. O singura doleanta am, si anume ca nu au cantat si "Rupt". Dar nici ca mai conta. Cand m-am intors la masa, starea pe care o aveam era de Craciun + Paste+ zi de nastere...

Ma bucur ca nu am facut poze. Oricum am fiecare secunda intiparita pe retina...

Si in incheiere, trebuie sa mentionez si partea amuzanta. Toti membrii trupei plecasera, numai Helciug nu mai aparea. Si eu vroiam sa-i cer un autograf. Si tot asteptam sa apara. Pana cand un prieten m-a luat frumos de manuta si ne-am dus spre "camera magica". Mi-a deschis usa si m-a impins inauntru. Bineinteles ca n-am fost in stare sa scot un sunet. Am intins doar carnetelul si pixul. "Pentru cine?" "Pentru mine!". Evident, in momentul ala, personajul din fata mea, care-mi parea un colos, iar eu o fetita de 13 ani, a inceput sa rada. "Adica...cum te cheama?"...Cine ar da mana cu tine si ti-ar multumi ca ai venit?

"Pentru Andreea

Cu drag

Dan Helciug,

Un celebru anonim"

Concertul asta a fost o experinta orgasmica intelectual!