Se spune ca sunt o persoana tacuta...

:->

Mi-am adus aminte de faza asta. In mod inexplicabil, tot primesc mesaje cu stirile protv.

Asta este absolut geniala !!! Genial de amuzanta, zic eu. Sunt aratate "imagini de cosmar" in timp ce se face reclama la emisiunea "Frumusete pe muchie de cutit" (pentru cei care nu stiu, emisiunea asta este despre oameni care apeleaza la tot felul de operatii estetice, schimbari de stil, bla, bla, pentru a arata mai bine, mai tineri, etc...)

Ge-ni-al!!!

P.S.: am vazut ca nu mai apare aceeasi reclama, asa ca ulterior am pus poza (cand intru direct din mailul meu, tot faza geniala apare...)

Opa!

Tocmai mi-am dat seama. De mult n-am mai scris un post ca la inceputurile blog-ului.Am uitat motivul pentru care am inceput sa scriu initial.

Asa ca:

• Eram intr-o zi pe banca in Eroilor cu doua vechi prietene. Si vine o doamna si ne-ntreaba unde e Municipalul.

"In spate..."

Dansa, gesticuland excesiv, nu ma lasa sa-mi termin vorba: "N-am timp, ma grabesc, in 5 minute trebuie sa fiu acolo!!" And off she goes...:-??

• Pe la 3 si jumatate ajung in Club A. Pe la 4, se apropie un stimabil de mine, cu pasi marunti si cam haotici si-mi spune: "Te-am urmarit toata seara..." L-)

• Muzeul de Istorie. Pe trepte, stanjenite de istoria Columnei lui Traian. Eram cu o prietena. Si eram amandoua revoltate de faptul ca e posibil sa se inchida muzeul de tot, iremediabil. La un moment dat vine un...putoi, ca nu-i pot zice altfel, un pubertin si ne cere sa-i imprumutam biletele noastre ca el vrea sa se duca pana afara sa fumeze o tigara. Evident ca ne-a enervat faza, se vedea clar ca el venise la muzeu pentru ca e "cool" sa te duci sa le povestesti prietenilor ca ai fost la muzeu, unde te uiti putin pe pereti, la pietrele alea, dracu stie ce-or fi, dar, la bere dupa cu tovii, ce preocupari culte ai mai avut tu! Si i-am explicat ca poate sa fumeze si dupa, sa profite de timp pentru ca e posibil sa se inchida muzeul pentru ca lucrarile sunt oprite de 8 ani de zile si nu mai exista fonduri, etc. Iar dragul de el intreaba: "Vai, se inchide? La ce ora?" :::

Cred ca mi-a revenit pofta sa scriu chestii de genul asta. The mirror stage: eu m-am regasit => my blog's back!

Regasire

Ma plimb pe strazi. Nu stiu cate ore au trecut. Imi trec atatea prin minte. Dar toate au legatura cu mine. Cu nimeni si nimic altceva. Cred ca sunt pe la Romana. Dar nu sunt sigura. E mult prea colorat totul. Si viu. Si totusi, cred ca sunt acolo. E soare. E toamna. Azi m-am imbracat frumos. Arat a studenta de 20 de ani. Dar nu vreau sa ma simt de 20 de ani. Nici macar nu am. Mai am cateva luni. Asa mult imi place sacoul asta rosu. Imi place la fel de mult ca atunci cand l-am cumparat. Dar tocurile cizmelor ma enerveaza. Desi sunt mici. Nu suport tocurile. Dar imi place sunetul pe care-l provoaca la fiecare pas pe care-l fac. Fiecare pas pe care-l fac e unul inainte sau inapoi? Nu merg cu spatele, si totusi ma simt ca si cand as face-o. As vrea sa pot sa ma intorc inapoi. Unde, nu stiu. Doar inapoi. Ma simt putin ciudat. Imi dau seama ca trebuie sa fie foarte mult zgomot in jur, adica, vad coloanele de masini si probabil ca soferii claxoneaza, vad ca lumea care trece pe langa mine gesticuleaza foarte mult, rad, sunt probabil zgomotosi...Dar nu aud nimic! Ma aud doar pe mine. E asa ciudat. Dar e o senzatie geniala. Am soare in priviri si-mi pot asculta sufletul. "Fa-ti timp pentru tine. Acum! Nu mai amana! Nu stii cand va fi prea tarziu! TU contezi!". Ce amuzant. Am ajuns in pasaj la Universitate. Si asta e mesajul expozitiei de acum. "Fa-ti timp pentru tine!". Exact asta fac. Si e atat de bine. Da. Nu vreau sa ajung sa patesc ceva ca sa-mi aduc aminte de mine. Ca sa-si aduca lumea aminte de mine. Cate dezamagiri in ultima vreme. M-au dezgustat. Dar la urma urmei, sunt mocirlele lor. Eu ma pot spala usor. Ei le au impregnate in piele. Nu-mi permit eu sa judec. Poate propriile constiinte ii vor judeca. Poate nu. Inseamna ca nu merita. Doamne, cat imi place rosul sacoului astuia! Simt ca nimeni nu ma asculta mai niciodata. Ma aud, dar nu ma asculta. Sunt mereu acolo ca sa ascult. Putine persoane chiar ma vad. Pe mine. Ma rog, oricine-oi fi eu. Azi sunt fata care se plimba nepasatoare pe strazi, fara tinta, care-si adora sacoul rosu si fusta, care se simte bine, poarta o conversatie cu sinele si imparte zambete cu soarele...
E tarziu. Trebuie sa ajung la facultate.



E tarziu. Nu mai pierde vremea citind asta. Trebuie sa ajungi la intalnirea cu tine!