Regasire

Ma plimb pe strazi. Nu stiu cate ore au trecut. Imi trec atatea prin minte. Dar toate au legatura cu mine. Cu nimeni si nimic altceva. Cred ca sunt pe la Romana. Dar nu sunt sigura. E mult prea colorat totul. Si viu. Si totusi, cred ca sunt acolo. E soare. E toamna. Azi m-am imbracat frumos. Arat a studenta de 20 de ani. Dar nu vreau sa ma simt de 20 de ani. Nici macar nu am. Mai am cateva luni. Asa mult imi place sacoul asta rosu. Imi place la fel de mult ca atunci cand l-am cumparat. Dar tocurile cizmelor ma enerveaza. Desi sunt mici. Nu suport tocurile. Dar imi place sunetul pe care-l provoaca la fiecare pas pe care-l fac. Fiecare pas pe care-l fac e unul inainte sau inapoi? Nu merg cu spatele, si totusi ma simt ca si cand as face-o. As vrea sa pot sa ma intorc inapoi. Unde, nu stiu. Doar inapoi. Ma simt putin ciudat. Imi dau seama ca trebuie sa fie foarte mult zgomot in jur, adica, vad coloanele de masini si probabil ca soferii claxoneaza, vad ca lumea care trece pe langa mine gesticuleaza foarte mult, rad, sunt probabil zgomotosi...Dar nu aud nimic! Ma aud doar pe mine. E asa ciudat. Dar e o senzatie geniala. Am soare in priviri si-mi pot asculta sufletul. "Fa-ti timp pentru tine. Acum! Nu mai amana! Nu stii cand va fi prea tarziu! TU contezi!". Ce amuzant. Am ajuns in pasaj la Universitate. Si asta e mesajul expozitiei de acum. "Fa-ti timp pentru tine!". Exact asta fac. Si e atat de bine. Da. Nu vreau sa ajung sa patesc ceva ca sa-mi aduc aminte de mine. Ca sa-si aduca lumea aminte de mine. Cate dezamagiri in ultima vreme. M-au dezgustat. Dar la urma urmei, sunt mocirlele lor. Eu ma pot spala usor. Ei le au impregnate in piele. Nu-mi permit eu sa judec. Poate propriile constiinte ii vor judeca. Poate nu. Inseamna ca nu merita. Doamne, cat imi place rosul sacoului astuia! Simt ca nimeni nu ma asculta mai niciodata. Ma aud, dar nu ma asculta. Sunt mereu acolo ca sa ascult. Putine persoane chiar ma vad. Pe mine. Ma rog, oricine-oi fi eu. Azi sunt fata care se plimba nepasatoare pe strazi, fara tinta, care-si adora sacoul rosu si fusta, care se simte bine, poarta o conversatie cu sinele si imparte zambete cu soarele...
E tarziu. Trebuie sa ajung la facultate.



E tarziu. Nu mai pierde vremea citind asta. Trebuie sa ajungi la intalnirea cu tine!