Filmul bate viata

Sunt in vacanta. Mi-am adus aminte cum asteptam acum cativa ani vacantele. Asteptam sa nu mai am stresul scolii pe cap si sa ma distrez. Acum ca a venit vacanta, abia astept sa reinceapa scoala pentru ca ma plictisesc crunt. Nu pentru ca stau in casa si nu fac nimic. Ci pentru ca nu mai pot sa ma bucur de orice clipa decat in clipa respectiva.

Nu, nu am de gand sa scriu alt post despre cat de tare ma plictisesc eu sau despre cum urasc sa ma maturizez. Nu.

O sa scriu doar un post sincer, cat mai sincer. Despre perceptii si despre...adevar. Adevarul meu.

O sa scriu postul asta pentru ca eu nu am prieteni. Cuvantul asta nu mai inseamna nimic pentru mine de ceva vreme. Nu mai cred in el. Cred doar in anumiti oameni din jurul meu si cred in sentimentele pe care le am pentru ei. Dar nu-i pot numi prieteni, ar insemna sa-i subestimez si sa le dau un termen limita de a fi in preajma mea.

O sa scriu postul asta pentru ca m-am saturat ca singurele dati cand sunt data pe spate sa fie atunci cand dansez. Nu mai vreau atata superficialitate in jur. Ca sa citez o mare clasica in viata, "se duce lumea de rapa...zau!". Unde sunt ideile geniale, unde e magia, unde sunt momentele alea care-ti dau senzatia ca ti se va schimba viata, ca esti deosebit, ca poti sa scrii o carte nemaipomenita a carei idee porneste doar de la un gest, unde sunt discutiile alea care te fac sa vrei sa schimbi lumea? Unde sunt dorintele de a deveni cineva (prin cine esti si prin cum vrei sa-i inspiri pe altii, nu prin cum arati)?Unde sunt...oamenii?

O sa scriu postul asta pentru ca m-am saturat de filmele infecte cu povesti de dragoste perfecte. Nu exista asa ceva. In viata, nu primesti o a doua sansa. Niciodata. Nu exista iubire care sa dureze pentru totdeauna. Nu exista oameni care se asteapta unul pe celalalt. Daca ti-a fost frica, sau daca ai avut nevoie de timp, sau daca pur si simplu nu ai simtit ceva special la momentul POTRIVIT (de parca ar exista asa ceva...), sau daca ti-ai dat seama prea tarziu, nu te astepta sa mai fii fericit, timpul sa nu schimbe sentimente, pentru ca nu e asa. Treci mai departe. Nu e bine sa visezi prea mult si sa interpretezi totul si astfel sa fii fericit (in lumea ta) decat daca vrei sa pari autist...

Si-o sa mai scriu postul asta pentru ca sunt ipocrita. Pentru ca de multe ori, nu recunosc cat ma bucur daca raul cuiva inseamna binele meu. Si pentru ca pot sa-i zambesc cuiva cat de frumos si de veridic pot si apoi sa-i infig un cutit in spate. Si asta doar pentru ca ma distreaza.

Si-o sa scriu postul asta pentru ca nu-mi mai pasa prea mult daca-i mai ranesc pe cei din jurul meu. Egoista sau nu, nu fac decat sa urmez exemplul.

Si-o sa scriu postul asta pentru ca nu vreau sa-si mai planga nimeni de mila, si pentru ca as vrea ca nimeni sa nu mai aiba atata incredere in cei din jurul lor si in chestiile irationale (sentimente, coicindente, semne divine, etc.)

Si-am scris postul asta. Pentru ca vreau sa ma pot uita in oglinda si sa ma urasc pentru ca ma vad, nu pentru ca ma ascund. Pentru ca nu mai vreau sa am ascuns in minte un portret al meu care devine tot mai infricosator si schimonosit, in timp ce aspectul meu ramane neatins.