Toata viata mea m-am gandit ca eu o sa schimb ceva in lumea asta. Ca o sa revolutionez in vreun fel. Ca o sa raman in constiinta comuna a omenirii. Ca o sa se vorbeasca despre mine in intreaga lume. Dar am ajuns la concluzia ca...m-am nascut prea tarziu si nu mai am ce sa fac deosebit si original. Traiesc in secolul 21...Un secol al reciclarii. Luam ce e vechi, ii schimbam numele, ii dam o forma putin diferita si...voila! Avem originalitate.
Vorbeam azi cu fiend si ii prezentam teoria mea care poate fi considerata fatalista din exterior, dar care din punctul meu de vedere e doar realista. Ii spuneam cum eu consider ca am ajuns intr-un punct in care, ca omenire, nu mai avem ce sa facem. Nu mai putem inventa nimic, nu a mai ramas nimic nespus, nu a mai ramas nimic negandit, nu a mai ramas mai nimic nefacut. Ea spunea ca nu e asa, doar ca suntem intr-un punct mort, ca doar ne-am impotmolit, ca ne-am plafonat. Si mai spunea ca asta s-a intamplat din cauza celor care gandesc ca mine.
Pai, atat mi-a mai ramas de facut, sa gandesc, intr-un fel sau altul. Pentru ca de spus nu are rost, iar de facut nici atat. Nimeni nu asculta, si pe buna dreptate, toate-s vorbe-n vant fara vreun fel initiativa de actiune. Si, sincer, tare as vrea sa fie in 2012 un sfarsit adevarat al lumii. Sa se ia din nou totul de la zero. Un nou big bang. Ah, si sa ma nasc intr-un alt secol, mai apropiat de inceputuri.
Am crescut intr-o lume in care trebuie sa invatam lucruri de-a gata. Orice intrebare are raspuns.
Totul ne este la indemana. Totul are o explicatie. Totul e intr-o carte.
Inca de cand eram mica, in clasele primare si in generala, uram sa invat ideile altora. Nu ma refer la istorie, la matematica, la stiinte de genul, care sunt exacte si destul de fixe, mai mult sau mai putin. Dar uram ca la romana, spre exemplu, trebuia sa invat pe de rost comentariile operelor literare. Daca veneam eu cu o idee, ma intrebau de unde am citit asta, iar daca spuneam ca de nicaieri, desi era o idee pertinenta, mi se spunea sa ma apuc, mai bine, sa invat comentariile cum trebuie pentru ca asta se cere.Pana si la facultate primesti o nota mai mare pe un eseu la a carui bibliografie ai o lista cat mai lunga si daca ai citat cat mai multi critici...
In urma tuturor acestor lucruri am ajuns la concluzia ca nu te poti deosebi de ceilalti prin gandire, prin ratiune. Toti avem cam acelasi potential, difera mediul in care crestem, influenta celor din jur si decizia noastra de a ne folosi de acest potential intr-o masura mai mica sau mai mare. Putem de-a lungul vietii sa dezvoltam diferite teorii care, in functie de cat de bune sunt, vor fi impartasite unui public cat mai larg. Asa ca, la urma urmei, ce stiti voi, voi sti si eu. Si invers.
Asa ca ceea ce ne deosebeste cu adevarat e ce si cum simtim. Chiar daca si sentimentele sunt limitate (ca numar si diversitate) si au deja nume bine-definite, nimeni nu le poate exprima cu adevarat intru totul si nimeni nu poate simti exact ce-a simtit si altcineva. Experientele personale (felul in care le traim, ce produc ele in interiorul nostru, independent de exterior) sunt cele care ne deosebesc.
Eu niciodata nu mi-am dorit sa cresc, sa termin o facultate, sa ma angajez, sa ma marit, sa am copii si un partener iubitor, sa am o cariera de succes, sa am weekenduri linistite petrecute in familie si sa...nu stiu, ce-si mai poate dori un om cel mai mult de la viata? Cam tot ce si-ar dori. Eu nu as vrea vreodata sa am totul, pentru ca nu as mai avea spre ce sa tind dupa aceea, la ce sa aspir, cum sa evoluez.
Intotdeauna am vrut sa fiu altfel, sa traiesc altceva decat ceea ce traiesc majoritatea oamenilor. Si a fost asa...Dar intotdeauna a mai fost cineva, ori la 1 metru de mine, ori la 1 mila de mine, ori la secole distanta, care sa vrea si sa faca aceleasi lucru (evident, diferit, in functie de ambient).
Mereu am urat sa fac un lucru neobisnuit si apoi sa citesc undeva sau sa aud ca s-a mai facut.
Asa ca...astept sa se incheie si ciclul asta si pana atunci o sa continui sa-mi pierd si putinul de unicitate ramas expunandu-mi sufletul...
12 comments:
1. Te inseli,fiend...sunt atatea lucruri nedescoperite si atatea lucruri la care omul inca nu a gasit o explicatie...
2.'Mereu am urat sa fac un lucru neobisnuit si apoi sa citesc undeva sau sa aud ca s-a mai facut.' <-- Si eu obisnuiam sa urasc asta, dar apoi am citit ceva ce mi-a schimbat complet modul de a vedea lucrurile. Dali patea la fel:avea o idee foarte buna, apoi afla ca un filosof\om de stiinta\anyone important avusese deja ideea asta; atitudinea lui? Ei bine, era mandru sa aiba aceeasi idee ca un om ce ramasese in istorie, pentru ca asta il aducea la nivelul respectivului si il apropia de valoarea si importanta respectivului. Asa cred ca ar trebui sa vedem si noi lucrurile.
1. Posibil, dar pun pariu ca multe din ele au deja o explicatie, doar ca nu este facuta publica.
2. Frumos mod de a gandi. Dar pentru mine, pentru ego-ul meu, pentru ce-mi doresc eu de la viata nu e de ajuns...:P
Niciodata nu e prea tarziu... prin simplul fapt ca te gandesti ca neaparat trebuie sa schimbi ceva, sa creezi ceva original, privind evident din perspectiva a ce exista, ce a fost creat etc te limitezi! Original inseamna ceva ce nu a mai fost creat, gandit, vazut bla bla nu ai cum sa gasesti ceva original raportandu-te la ce exista. Ce spui tu cu secolul reciclarii si ca luam ceva vechi, schimbam forma si avem ceva "original" e nascut tocmai din aceasta obsesie de originalitate.
Cat despre realista, realitate... realitatea nu este la singular, realitati sunt infinite, fiecare are realitatea lui, chiar daca multe dintre ele se aseamana intr-un fel sau altul.
De inventat se inventeaza destule, s-au inventat chiar prea multe chestii, care ne-au indepartat de noi insine, de a putea evolua.
De gandit si de spus mai sunt multe, in plus daca iti ocupi timpul numai cu asta nu mai ai timp si sa actionezi. De abia astept si eu sfarsitul anului 2012, sa vad care va fi schimbarea, ca va fi un nou inceput generat de sfarsirea vietii sau pur si simplu un inceput datorat unei schimbari majore, care nu trebuie sa fie o catastrofa, o-m trai si o-m vedea.
Orice intrebare are raspuns ? :)) sunt o gramada de intrebari care inca nu au fost puse si inca pe atat, intrebari care nu au raspuns.
Totul este la indemana ? uitate mai bine... asta e doar o iluzie. sunt multe lucruri care nu pot fi explicate nici acum, cat despre carti... ce sunt cartile? sunt gandurile altor oameni, observatiile lor, trairile lor, imaginatia lor etc. Cartile sunt niste franturi din creierele unor oameni. Cine a zis ca ce citesti acolo e litera de lege sau ca pur si simplu ce scrie aia e. bullcrap multe sunt facute pentru a manipula si a te limita, nu a pentru a te face sa evoluezi. Cat despre scoala si facultatea, mai ales de la noi, cu sistemul lor minunat, daca nu esti atent acestea e transforma exact in robotul care nu gandeste singur, ci doar prin prisma a ce a citit si invatat mot-a-mot, fara sa se intrebe, fara sa mai aiba tendita de a evolua, robotul de care tie iti este frica cel care nu stie decat serviciu, casa, masa and repeat and repeat...and...dead!
Fiecare suntem unici desi multi par foarte asemanatori. Potentialul omului este enorm, dar suntem invatati de mici cum nu putem sa facem mai nimic, ajungand adulti si crezand ca ce ni s-a aratat... aia e, total fals!
Niciodata nu ai cum sa ai totul, ma rog daca iti doresti un mar si un bat si asta e tot...o sa ai tot. Cine a zis ca daca ai o viata frumoasa, fericita, familie, copii casa etc gata asta e ...tot?! Cine a zis ca pe langa astea nu poti face si alte lucruri? precum vezi, limita ti-ai plasat-o singura.
Neobisnuit? asta e ceva relativ, nu exista asa ceva, paote ti se pare ca faci ceva neobisnuit, dar pentru altul/altii sa fie un lucru obisnuit, banal si viceversa.
Prin toate chestiile de genul original, neobisnuit nu faci decat sa te limitezi singura si sa-ti pui bete in roate. Zici ca nu mai e nimic de facut ? de ce ? pentru ca au trait si au facut altii? Pai aia au trait, nu tu. Precum ziceai, legat de sentimente, trairi, legat de a simti, cum faci asta? prin a citi cum a trait cineva o anumita senzatie, ce frumos e sa escaladezi un munte sau sa vezi un peisaj superb? sau sa traiesti tu acele lucruri?! o imagine face cat 1000 de cuvinte... aproximativ :P
Nu iti ajung 10 vieti sa poti face si sa poti vedea ce ne ofera planeta aceasta minunata.
Eu zic ca te agiti prea mult pentru pentru niste lucruri care nu fac decat sa te impiedice sa traiesti! sunt sigur ca esti minunata asa cum esti si ca cine te stie te apreciaza pentru ceea ce esti, si ca esti speciala in felul tau. Asa cum am zis mai sus, asta nu inseamna ca nu poti evolua, posibilitatile sunt infinite depinde numai de noi.
"Original inseamna ceva ce nu a mai fost creat, gandit, vazut bla bla nu ai cum sa gasesti ceva original raportandu-te la ce exista." <- Pai daca nu te raportezi la ce a fost creat anterior, cum poti sa stii ca esti original, ca ceea ce faci nu s-a mai facut deja?
"Cat despre realista, realitate... realitatea nu este la singular, realitati sunt infinite, fiecare are realitatea lui, chiar daca multe dintre ele se aseamana intr-un fel sau altul." <- Evident ca asa este, tocmai de-aia am si specificat ca din punctul meu de vedere e o relitate, ceea ce implica faptul ca mi-am exprimat o parerea personala.
"Cartile sunt niste franturi din creierele unor oameni. Cine a zis ca ce citesti acolo e litera de lege sau ca pur si simplu ce scrie aia e." Nu ma refeream la carti de literatura. Ma refeream la carti din domenii specifice, la carti stiintifice, la litere de lege.
Pana si literatura a ajuns sa fie ceva ne-original. Sunt atatea curente care demonstreaza asta. Scriitorii, poetii luau idei de la clasici si le expuneau sub alta forma. Deci, continui sa-mi sustin ideea de reciclare.
"Totul este la indemana ? uitate mai bine... asta e doar o iluzie. sunt multe lucruri care nu pot fi explicate nici acum" 1. Just google it; 2. Sunt atatea biblioteci specializate. (poate la noi nu asa multe, dar eu vorbesc de lumea intreaga). Ai fi surprins sa afli cate raspunsuri poti gasi, chiar si pentru cele mai banale intrebari sau pentru cele la care nici nu te-ai gandit inca...
"Niciodata nu ai cum sa ai totul, ma rog daca iti doresti un mar si un bat si asta e tot...o sa ai tot. Cine a zis ca daca ai o viata frumoasa, fericita, familie, copii casa etc gata asta e ...tot?! Cine a zis ca pe langa astea nu poti face si alte lucruri? precum vezi, limita ti-ai plasat-o singura." <-Ba bineinteles ca poti sa ai totul. Cine stie exact ce vrea si munceste pentru asta, poate sa ajunga la un moment dat sa aiba absolut tot ce si-a dorit. Eu as vrea...sa nu am niciodata asa ceva. Nu ma limitez. Mai degraba ma separ de om, de ce vrea el in general. Pe mine nu m-ar face fericita deloc chestiile alea, nu ca as fi nefericita sa am doar atat.
"Neobisnuit? asta e ceva relativ, nu exista asa ceva, paote ti se pare ca faci ceva neobisnuit, dar pentru altul/altii sa fie un lucru obisnuit, banal si viceversa." <- Why state the obvious again? :P 1. Am spus ca totul este exprimat dintr-o prisma personala. 2. Am spus ca ceea ce ne deosebeste este felul cum experimentam lucrurile, nu?
" Precum ziceai, legat de sentimente, trairi, legat de a simti, cum faci asta? prin a citi cum a trait cineva o anumita senzatie, ce frumos e sa escaladezi un munte sau sa vezi un peisaj superb? sau sa traiesti tu acele lucruri?! o imagine face cat 1000 de cuvinte... aproximativ :P
Nu iti ajung 10 vieti sa poti face si sa poti vedea ce ne ofera planeta aceasta minunata." <- Nu traiesc prin altii. Niciodata nu am facut asta, niciodata nu as putea. Evident ca mereu fac lucruri care-mi plac, care-mi declanseaza anumite trairi, dar ce imi doresc eu cel mai mult e sa fac ceva nou, ce nu s-a mai facut...Si uite asta nu am cum sa fac. Cum altii viseaza sa devina balerina sau pompier, eu intotdeauna mi-am dorit sa fiu altfel. :P
"posibilitatile sunt infinite depinde numai de noi." <- De unde a si pornit ideea postului meu si sentimentul meu de inutilitate: ca nu pot sa spun la un moment dat, dupa ce voi face eu un lucru: 'uite, ba! acum posibilitatile sunt infinite...plus inca una'. Intelegi? Asta e marea mea durere.
voiam sa zic, referitor la ce ai scris doar atat: 'si eu'. dar dupa ce am citit comentariile, si mai ales penuntimul, trebuie sa zic, fiend, gresesti. eu stiu cum actioenzi tu, cum iti petreci timpul liber. si ti-am zis de mai multe ori ca in fleul asta nu ai cum sa gadesti altceva, tu singura alegi the boaring road. ti-am zis si sunt nevoita sa repet. pentru ca te plangi ca un copil mic care nu vrea sa mearga la gradinita pentru ca e frica de educatoare, si se plange ca nu are prieteni. tu stai mai mereu in acelasi conglomerat urban, facand vesnic aceleasi chestii urbane si banale. io nu-ti zic sa pleci sa strabtii muntii (desi ti-ar pridne bine, poate), dar pana si urbanul are multe de oferit, insa tu eviti ce e interesant.
Si eu trebuie sa iti zic atat, fiend...ce vroiai sa zici initial era bine. Ce ai zis pana la urma, nu are absolut nicio legatura cu nimic din ce am zis eu...
P.S.: Intr-o lume gresita, ce altceva vrei sa fac, decat sa gresesc si eu, cum spui tu?
1. binele si raul sunt relative chestii. difera de la popor la popor, de la om la om. deci gresesti cand spui ca era bine ce-am zis intai.
2. tu gresesti cand nu recunosti ca am dreptate in ce am zis. ai recunoscut la un moment dat, de 1 mai daca iti mai aduci aminte cand am plecat sa gasim ceva si nu am gasit, dar a fost mijto ca am cautat. impreuna. dar de atunci n-ai mai venit cu mine in astfel de 'aventuri'. ce icnerc eu sa-ti zic e ca nu ai cum sa revolutionezi nimic daca tu faci mereu acelasi lucruri, daca te invarti in aceleasi cercuri etc. nu ai cum sa revolutionezi nimic daca nu te revolutionezi pe itne mai intai. io stiu ca incerci, da' incerci mai mult in gand decat in fapt...
Pai, bine, bre, atunci pe principiul tau, nici tu nu poti sa-mi zici mie ca gresesc.
Da, o fo genial atunci si vreau sa repetam (adica sa mai facem o chestie de genu'), dar, serios, asta n-are nici cea mai mica treaba cu ce am vrut eu sa zic in postul asta. Nu m-am referit la chestii minore de genu' asta, la 'aventuri' care confera o stare de bine pe moment, ci la ceva ce-as putea lasa in urma mea...La o chestie mare, da' mare de tot!!:))
Trebuie sa recunosc ca de data asta sunt de acord cu aia mica si cheala. E evident ca nu te referi la lucruri minore care te fac sa te simti bine doar pe moment, ci la ceva big. Dar daca vrei sa realizezi ceva mare, trebuie sa iti si creezi oportunitatile, sa ai o baza din care poti scoate\forma acel ceva. Nu poti realiza ceva important daca nu ai din ce. Si nici nu poti spune ca nu ai din ce -chiar daca poate e asa- ,din moment ce nu ai verificat daca ai sau nu. ...Parerea mea.
Poi, mah, ideile sunt chestii care tin de gandire si daca nici cand stau eu asa (si pierd vremea cum crede aia mica si cheala) si cand am timp de gandit cu caru' nu am o revelatie, apai cand?
revelatiile nu vin din stat si gandit. vin din ce faci, din fenomene pe care le observi. revelatiile nu sunt abstracte si nu tin cont de IQu. si nu poti face ceva mare din nimic. nu as vrea sa zic din nou ca te comporti ca un, copil, dar nu am incotro. ai pretentia sa faci ceva maret? pai fa-o! vorba aia 'just do it'
Post a Comment