TIE

Iti multumesc pentru ca ai impartit un zambet cu mine.
Iti multumesc pentru ca ai fi vrut sa-ti petreci o viata cu mine.
Iti multumesc ca m-ai considerat un vis devenit realitate.
Iti multumesc pentru fiecare raza de soare si pentru fiecare nor.
Iti multumesc pentru fiecare fluturas in stomac.
Iti multumesc pentru fiecare iluzie.
Iti multumesc pentru fiecare clipa in care m-ai facut sa vad atat de clar cu ochii inchisi.
Iti multumesc ca m-ai transformat in universul tau.
Iti multumesc ca mi-ai fost complice.
Iti multumesc ca m-ai surprins.
Iti multumesc pentru ca mi-ai intregit inima.
Iti multumesc pentru cele inca 100 de batai ale inimii pe minut.
Iti multumesc ca m-ai facut sa cred in cuvinte.
Iti multumesc ca m-ai facut sa ma indragostesc si ca ai reusit sa ma tii in starea asta.
Iti multumesc ca m-ai eliberat.
Iti multumesc pentru fiecare dans.
Iti multumesc pentru luna.
Iti multumesc pentru nisip si mare.
Iti multumesc pentru amintiri.
Iti multumesc ca m-ai tinut in brate cand dormeam.
Iti multumesc pentru priviri.
Iti multumesc pentru declaratii.
Iti multumesc pentru caldura palmei.
Iti multumesc pentru parfum.
Iti multumesc pentru ca m-ai facut mai puternica.
Iti multumesc pentru sarcasm.
Iti multumesc pentru certuri.
Iti multumesc pentru impacari.
Iti multumesc pentru diminetile cand ma minteai ca e inca noapte doar ca sa mai stau.


Pentru TINE.Iti multumesc ca mi te-ai aratat in atatea etape ale vietii mele, sub atatea forme, culori, mirosuri, gusturi...

Dar mai ales tie, iti multumesc.Pentru ca imi pastrezi inima cu sfintenie.Intr-un loc sigur.Atat de sigur incat pana si tu ai uitat de el...

Deh!

Vineri 13, doua luni consecutiv...

Prea tare!!!

De ce...?

Si ma gandesc ca ma intrebai 'de ce?' As fi putut sa-ti raspund 'pentru ca te iubesc'. Sau pur si simplu 'nu stiu'. Am preferat sa nu-ti raspund. Ar fi trebuit sa... simti? De ce?...

Pot sa folosesc o mie de cuvinte si sa nu exprim nimic. Ce amuzanta e viata... tocmai obiectul studiului meu nu are nici cea mai mica semnificatie pentru mine...

Ratiunea distruge fericirea. Si atunci se infiltreaza amaraciunea.

Ochii, buzele, mainile, atingerea, apropierea, dansul, visarea, parfumul... De ce nu pot sa imortalizez parfumul?

Cum de ador fluturii aparuti din larvele in forme de amintiri tactile? De ce am avut ochii larg inchisi?

Bine, 1 - 0 pentru tine. Pentru ca 'de ce?'...

___________________
Iris - Sa nu crezi nimic

Amintiri din viitor...

Revenire dupa muuuuult timp...Puzzle de idei...Postare cu sau fara sens...

Se spune ca nu poti avea un prezent fara sa ai un trecut.E adevarat.Dar, din pacate de multe ori trecutul asta ne umbreste prezentul.In loc sa invatam din greseli, noi preferam sa ne lasam prada fricii si sa ne ascundem, sa ne inchidem in noi...Uneori, chiar ne este imposibil sa mai avem un prezent tocmai pentru ca am avut un trecut.Tocmai pentru ca traim in trecut.

Am fost si eu candva asa.Cand eram lovita si desi incercam sa uit, cu atat mai mult ma afundam in amintiri.Cand abia daca mai reuseam sa realizez ca ziua de azi nu e ca ieri, da' pai sa descopar ascunsa prin vreun loc intunecat al mintii mele tulburate ideea ca exista si o ziua de maine...Cand nimic nu mai conta si in loc sa simt ca o raza de soare ma mangaie, sa simt numai arsuri...

Dar totul a trecut.Trece!Si intotdeauna va fi asa.Si incet-incet, te redresezi, lucrurile intra din nou pe fagasul normal, te vindeci si accepti.Si cresti.Si incepi sa traiesti din nou.Iti dai seama ca nu are rost sa-ti irosesti timp din viata pentru ceva ce a fost...Te simti vinovat, regreti,te ierti, ierti, inveti, te schimbi, mergi mai departe, iti recapeti inocenta zambetului..Si-ti traiesti prezentul.
Realizezi ca totul face parte din viata.Totul se intampla cu un motiv.Chiar daca uneori motivul este ca nu exista niciun motiv.

Si apoi...

Nu ti s-a intamplat niciodata sa astepti un lucru cu mare nerabdare, cu o sete nebuneasca, cu o speranta nemarginita?Sa astepti clipa cu atata bucurie, incat parca sa ajungi s-o traiesti de dinainte sa-i fi venit vremea?Tot felul de senzatii puternice, reactii chimice, sentimente, emotii, semne de intrebare, batai de inima aproape dureroase si chinuitoare...scenarii.Si parca totul ar fi real, parca deja ai trait clipa aia de atatea ori.Diseci legatura (sau poate distanta, ia-o cum vrei...) dintre trecut, prezent si viitor, cu toate ca stii foarte bine ca nu poti interactiona cu ceva inexistent.
Ai vreodata sentimentul ca maine se va intampla ceva...?Ceva diferit, bun sau rau, oricum ar fi, ceva care o sa te faca sa simti.Ignori momentul de fata, sentimentul te acapareaza, toata fiinta ta e reflectata in viitor...

Eu am trait in trecut...

Am trait in prezent...

Acum, va transmit salutari din viitor.Unde uneori e soare, uneori e furtuna, uneori e colorat, alteori e liniste, e...E!

Uneori chiar nu poti avea un prezent daca nu ai un viitor.

This is how

My life's a devious road and all i do is take crossed and clumsy steps...

"Ah, but you are alone. Who knows what you have spoken to the darkness, alone, in the bitter watches of the night, when all your life seems to shrink, the walls of your bower closing in about you, a hutch to trammel some wild thing in? So fair, yet so cold like a morning of pale Spring still clinging to Winter."

The Fiends

Poze tembele si ciudate...:D (a doua e dubiosenia dubioseniilor =)), ca sa nu ziceti ca va stric doar voua imaginea)

Fiends in diverse etape ale vietilor lor...Love ya, guys!:X Chiar daca uneori n-o arat si ma comport ca un trol cu cine nu trebuie!

You...

...suck and that's sad!

Cu dedicatie speciala pentru prieteniile de genul: "Tu-mi dai ciorna ta, eu-ti dau ciorna mea!"

Us...

Postul asta e pentru persoanele din poza exclusiv, dar in acelasi timp pentru/despre prietenie in general.

Zambete, dragoste, nebunie, bere, baruri, muzica, urlete, certuri, lacrimi, gelozie, impacari, fir invizibil, excursii, plimbari, petreceri, parcuri, mare, lumi interioare, poze, dans, iubiri, depresii, ciocolata, cumparaturi, stres, emotii, putere, muscaturi, vanatai, zgarieturi, vise, impliniri, caderi, poezii, scrieri, caiete, povestioare, saruturi, cadouri, surprize, dezamagiri, complicitate, evadari, apropieri, indepartari, rece, fierbinte, dulce, sex and the city-ish, narghilea, tigari, cocktail, tequila, vodka, vin, betii, pierderi, reveniri, ciudatenie, leagan, negru, amarui, "dupa bac", glume, farse, scoala, tembele, ras, socante, schimbare, alegeri, greseli, drumuri, legaturi, semne...

Cam in aceste cuvinte as putea defini relatia noastra de prietenie; sunt atat de putine pentru ca totul a fost atat de special si de intens mereu, bun sau rau, incat cuvintele nu-si prea au locul aici.

Patru ani petrecuti impreuna.Ne-am suportat una pe alta, ne-am ajutat una pe alta, ne-am certat una cu alta, ne-am impacat, ne-am apropiat, ne-am indepartat, oricum ar fi fost, ne-am ocupat timpul una alteia si acum am strans o impresionanta colectie de amintiri care mai de care mai traznite, amintiri care ne vor urmari pretutindeni si care vor fi inlocuite si reinnoite de altele mult mai frumoase, pentru ca o prietenie ca a noastra nu are cum sa se sfarseasca indiferent de ce va fi.Intre noi a existat si va exista mereu un fir invizibil care ne leaga si de fiecare data cand vom fi departe una de alta si ni se va face dor, o sa tragem de el si-o sa ne regasim.

Acum ca se termina liceul, incepe o noua epoca a vietii noastre in care poate c-o vom lua pe drumuri diferite, dar vietile noastre nu vor fi complete decat daca pana la sfarsitul drumului vom fi din nou impreuna.

Fiends, micii satanisti si Liuta, fratzici, didutzi, gazelute si zebrute, mates, oricum ne-am tot numit de-a lungul vremii conteaza doar ca am trecut prin multe impreuna si ca prietenia noastra a rezistat oricarei probe si va tot rezista pentru ca ne-am insemnat intre noi...fie fizic (:P), fie, mai ales, sufleteste.Va iubesc in orice fel posibil!

Toate pentru una si una pentru toate!

Ca deh!

Ca tot e nenea Tufis la noi, am zis sa-i acord un minim de atentie...

(poza preluata de pe Fail Blog )

La moda (fatah, mi-e rau!)

Poi, ce?Stiu eu sa ma machiez sexy...Si...cred c-am spart normele cu buzele mele in poza asta, nu, fatah?!

La pollution...

Le pere parle avec ses enfants


Le pere: D'apres la meteo, on devrait voir un peu de soleil, si la pollution le permet...

Enfant 1: C'est quoi, la meteo ?

Enfant 2: C'est quoi, le soleil ?

Bring up the noise/Crash down the system!

Ma tot gandesc de cateva zile incoace la luminosul viitor care ma asteapta, cand voi intra la facultate si-mi voi aprofunda studiile, primind tot mai multa si mai multa cantitate de informatie folositoare si care ma va ajuta pe mai departe, reusind sa-mi gasesc un loc de munca unde sa pot demonstra ca sunt o profesionista, asta numai datorita sistemului de invatamant din facultate...

Okay.Sa revenim cu picioarele pe pamant!Rewinding...

De cateva zile incoace, adica de cand am fost ultima oara la meditatii la engleza (pentru ca voi da la facultatea de limbi straine), ma tot gandesc la "stralucitul" viitor care ma asteapta nu numai in timpul facultatii, ci mai ales dupa terminarea ei.De ce spun asta ?Pentru ca, la aceasta ultima sedinta de meditatii a participat si o tipa care este anul doi la aceeasi facultate la care voi da si eu...Fata a venit sa mai invete si ea ceva, pentru ca spunea ca la facultate nu face mai nimic, ba chiar stie mai putin decat stia intr-a 12-a...Asadar, macar de-ar fi stagnat, ar fi fost chiar bine, dar nu, in loc sa evolueze, cum ar fi fost normal, chiar s-a ajuns la involutie, ca doar asa-i la noi, un pas inainte, apoi doi inapoi.Nu numai ca nu se invata nimic, dar se mai si uita ce se stia inainte.

Si-atunci, care mai e rostul unei facultati?Pot sa involuez si fara sa pierd 4 ani din viata aiurea...Sa ma duc la o facultate si s-o termin doar pentru a lua o prostie de diploma ca sa ma pot angaja la un loc de munca unde sa fiu mai bine platita doar pentru ca am o nenorocita de hartie care nu dovedeste nimic? La ce bun toate astea?Sa ma angajez si sa-mi doresc mereu sa promovez si sa castig cat mai multi bani, sa fiu mereu stresata din cauza asta si sa nu am deloc timp pentru mine sau pentru familie, ca apoi sa ma trezesc ca am imbatranit si ca am trait atat de mult fara sa fac nimic, fara sa-mi implinesc viata...?Nu.Daca ar fi dupa mine, as pleca chiar acum la mare, mi-as lua toti prietenii cu mine si ne-am distra, am trai totul intens, fara facultate, fara bani, fara stres, doar noi, soarele, nisipul, marea si cerul, pana am muri privindu-le...Eu as simti ca am trait cu adevarat!

Dar nu asta era ideea postului, am luat-o pe aratura...
Ideea era ca societatea in care traim noi azi e total intoarsa cu fundu-n sus si sistemul e eronat.Si nu e vorba numai de facultati, in majoritatea fiind aceeasi situatie ca si la limbi straine, ci de intregul sistem, sistem care nu face decat sa ne manipuleze, dar ne da impresia ca suntem stapani pe propriile noastre vieti, iar prin invatamant nu face decat sa ne indobitoceasca tot mai mult...So, let's fucking crash the shitty system, sa ne facem auziti si apoi, sa ne vedem de vietile noastre!

Cica leapsa

Cica totul ar fi pornit de aici.

^ And i got the news from fiend. ^

Si se va termina aici.

Oh, yeah, yeah, curse me, swear me, si ce mai vreti voi, dar subiectul nu ma pasioneaza deloc!

Societate la scara mica

Sa zicem ca viata este o calatorie cu autobuzul, unde autobuzul va fi considerat societatea umana.Timpul se va numara in statii, iar moartea va fi considerata capatul de linie.Bineinteles, totul ipotetic vorbind.

De ce am considerat eu autobuzul ca un fel de societate la scara mica?Poi, s-o luam pe rand.

In primul rand, atat iarna, cand e foarte frig, cat si vara, cand e extrem de cald, si autobuzele sunt pline cu oameni, geamurile (care acum sunt oricum foarte mici, la autobuzele astea noi) sunt inchise si deci devin aburite si nu poti vedea nimic din ce este in exterior.Intr-o societate, analog este felul in care omul este ingradit si nu mai poate vedea ce este dincolo de limitele impuse de acea societate.

In al doilea rand, avem acoperisul autobuzului.Din cauza acoperisului, nu poti vedea cerul, nu poti vedea soarele, ma rog, you got the picture. Ideea e ca si intr-o societate exista acest "acoperis" reprezentat de cei care detin puterea si care impun legi si conventii si, ca urmare, apare din nou limitarea, constrangerea care nu duc decat la supunere si manipulare a masei.

Apoi, avem elementul (o, nenorocit element!) numit aglomeratie (care de obicei este gasit in stransa legatura cu nervi, atmosfera incarcata, irascibilitate).Aici avem mai multe puncte de discutat.Primul ar fi ca nu e loc, sunt prea multi oameni ingramaditi intr-un spatiu mult prea mic, dar nimeni nu poate face ceva ca sa schimbe asta, ci trebuie sa se conformeze.La fel e si-n societate, prea multi imputiti de oameni irelevanti si nefolositori, care nu fac decat sa-ti respire aerul si eventual sa-ti impoaie capul cu tampenii.Ceea ce ma duce cu gandul la al doilea punct, si anume, la faptul ca in aglomeratia din autobuz esti obligat/nevoit sa asculti discutiile altora sau radioul soferului dat la maxim, chit ca vrei, chit ca nu vrei.Analog pentru om, parte a societatii, care e nevoit sa taca si sa-nghita-n sec la cantitatea de informatie cu care este asaltat pe toate partile (media, internet, alti oameni), si sa se supuna pentru ca nu are cum sa opreasca acest lucru.(If you can't beat them, join them!)

Dar nu intotdeauna este aglomeratie in autobuze si in situatia asta, daca vreo frana te ia prin surprindere, cazi, si din reflex/instinct vrei sa te prinzi de ceva (bara/om/aer).Intr-o societate, de obicei, cand un om cade (metaforic vorbind), nu cade singur.Asa sunt oamenii, daca ei sunt in situatii critice, vor sa-i traga si pe altii la fund.

Acum sa ajungem la elementul bani.Pentru a circula cu autobuzul conform normelor, trebuie sa ai abonament, sau cel putin un bilet.That reminds of taxes.Oare de ce?Iar controlorii reprezinta fiscul.

Survival of the fittest.Trebuie sa stii cum sa te strecori ca sa poti ajunge in autobuz si daca esti tare, prinzi si loc pe scaun, analog pentru viata sociala, posturi de munca, furatul locurilor de munca ale altora, s.a.m.d.

Valorile societatii?Poi...hmmm.Propriul meu bine...binele meu propriu...Ah, si sa-mi fie mie bine!Cam la asta se rezuma, si daca e cu putinta sa-i calc pe altii in picioare, cu atat mai bine.(cred ca aici se potriveste cel mai bine analogia intre autobuz si societate)

In ultimul rand (last, but not least), soferul.El reprezinta "pilonul societatii", el este conducatorul si de el depinde bunastarea oamenilor si a calatoriei lor.


-> Ideea acestui post mi-a venit in timp ce eram in autobuz, intr-o aglomeratie mai mult decat insuportabila, unde nu puteam respira, nu aveam loc sa cad in caz de vreo frana neasteptata(ca nu ma puteam tine de nicio bara - nu era loc) si ma gandeam ca gata, demisionez!Mersul spre scoala si inapoi de la scoala a devenit un chin!!!

Crez pentru 2008

Devenit impulsiv si iconoclast, singularizat printre cei de aceeasi varsta-cand cu plete, cand ras in cap, cand cu bocanci, cand cu picioarele goale-aveam sa ajung in scurt timp la un grav conflict cu starea de om.Faptul ca ne nastem fara a fi intrebati, ca avem un trup vulnerabil, ca, abia intrati in viata, tot felul de institutii ne iau in primire sfarsind prin a ne falsifica, m-a facut sa ma ridic impotriva conditiei umane, cu capul in flacari.

(Geo Bogza)

O noapte furtunoasa

Am de vreo luna, sau chiar mai mult, articolul asta la Drafts, si pana la urma, m-am hotarat sa-l postez fara vreun comentariu pentru ca nici ce vroiam sa scriu initial, si nici ce as scrie acum nu va putea fi de ajuns pentru a exprima ce am simtit cand s-a jucat piesa la mine in liceu...
In schimb, o sa spun doar ce-a spus Toma Enache, regizorul piesei, la sfarsit...cum ca actorii sunt demni de toate laudele, ca pana si un mort din cimitir pare ca se misca pe langa cum se prefac ei ca mor, ca desi traiesc multe vieti prin rolurile lor, se bucura de fiecare in parte...iar, noi, oamenii simpli, noi care nu avem decat o singura viata de trait,  nu stim sa ne bucuram de ea...Cred ca pe toti cei care am fost in seara aia prezenti ne-a pus pe ganduri...
Nu pot sa mai spun decat ca actorii au fost geniali, la fel si punerea in scena, si ca Toma Enache si Claudiu Bleont, nu numai ca sunt niste adevarati profesionisti, dar sunt si niste oameni cu adevarat de valoare...In rest, vorbesc pozele!

McFly

Nu de multa vreme am descoperit formatia McFly (desi ei canta de vreo 3 ani si jumatate) si nu pot sa spun decat ca ii ador, pur si simplu...
1.Au voci geniale si sunt extrem de talentati
2.Sunt scrantiti
3.Au melodii geniale
4.Au cover dupa Queen la melodia Don't stop me now (daca ar mai fi trait Freddie, ar fi fost extrem de mandru...si...daca ar fi trait Freddie, la cat de bine arata copii astia, ar fi trebuit sa se fereasca de el :)))
5.Au videoclipuri funny (asta revenind la punctul 2)

...si lista poate continua...but, see for yourself

Enjoy!

Queen spirit !

Nu credeam ca Bucurestiul imi va putea oferi vreodata o stare de fericire, in sensul de extaz...Am fost cu un prieten sa-si ia permisul de conducere (tip A; congrats!) si am mers pe jos pana la Stefan cel Mare de la Mosilor...sapaturi, sapaturi si...iar sapaturi.Vorb-aia, nici un razboi nu ar fi lasat strazile si trotuarele in halul asta...Ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc...
Si, la un moment dat am ajuns la fantana din fata "Parcului Circului de Stat", unde sunt bancute si apa fantanii e extrem de vioaie si jucausa.Si m-am oprit dintr-o data, fara sa-mi dau seama de ce...Pentru ca ma fascina apa, care parca dansa pe ritmul melodiei "Bohemian Rhapsody"...de-asta ma oprisem, pentru ca se auzea muzica Queen de undeva din iarba (ma rog, era pus gazon intr-un anumit loc, deci banuiesc ca acolo erau puse boxele)...
Apoi, la intoarcere, era "Love of my life"...si evident, trebuia sa stau pe bancuta, sa ascult cantecul apei pe muzica si versuri de una bucata formatie legendaro-geniala si sa las soarele sa-mi dezmierde pana si cele mai sumbre ganduri...Dar am fost smulsa cu brutalitate din micuta lume pe care mi-o creasem de catre colegul meu, dar si de sunetele asurzitoare provocate de claxoanele soferilor care stateau in aceeasi intersectie de vreo 10 minute...
Oricum, ca tot e campania aia cu "De ce iubim Bucurestiul?", uite, asta e un motiv cat se poate de intemeiat...

Supararea cand imi vine...

Picioare umflate, durere de spate, oboseala acuta (coafura mea rezista!)... Solutia pentru a uita de toate : parodie LOTR.
Nu stiu daca sunt eu subiectiva (nu-i cunosc decat pe cativa din cei ce joaca si nici nu-i cunosc prea bine), dar filmuletele astea mi s-au parut geniale si am ras cu lacrimi la anumite faze...si ideea e ca ei au reusit fara niciun ajutor din partea altcuiva...
Cum vad ca in ultima veme se infiinteaza tot felul de programe pentru tineri, cred ca ar fi o idee buna ca regizori si actori cu experienta sa-si imparta cu ei (si altii ca ei) intelepciunea si sa-i mai invete cate ceva si statul (or anybody in this country) sa-i finanteze...Poate oi fi eu nebuna, dar m-am saturat ca potentiale mari talente sa nu aiba nicio sansa din cauza ca traim in tara in care traim...

Am i appealling to anybody?Huh...?No...?Going once, going twice...nimeni?
Ma gandeam io...dar mai speram ca inca sunt oameni care mai vad si altceva decat lungul nasului, firma (straina) a hainelor, luxul masinilor, banii fara numar si interesul propriu...Multumesc, Romania pentru oportunitatile pe care ni le oferi...! *straight face*

P.S.: Postul nu ar fi trebuit sa fie asa, dar m-am enervat pe parcurs...Imi cer scuze!

Daci...poezie...

O pun pe blog doar pentru ca e poeziacu numarul 13 si pentru ca e un fel de "fair-well"...fara dedicatie!Enjoy!

Nici lumea intreaga...

Am fost prin toata lumea, absolut peste tot,
Dar n-am simtit nimic, eram ca un robot,
Din nord pana-n sud, din est pana-n vest,
Comori vizuale, trebuie sa atest.

America, Venezuela, Columbia, China,
Alaska, Groenlanda, Australia si Argentina,
In lung si in lat lumea am colindat,
Dar nu mi-a adus bucuria la care m-as fi asteptat.

In Mali, in Niger, in Ciad si-n Sudan,
In Spania, Italia, Turcia si Iran,
Din Norvegia si pana in Madagascar,
Timpul mi-a fost vicii si m-am pierdut cu fiecare hotar.

Am fost peste tot, tot am vizitat,
Cu culturi, exuberanta si mistere m-am drogat,
La vie en rose, oh, what a wonderful world
Cu zambetul pe buze si cu sufletul gol!

Pe-un Pamant intreg anii m-au purtat,
Dar nici chiar Atlantida nu m-a bucurat,
Caci singurul loc in care sufletul meu ar vrea
E un loc inaccesibil...e in inima ta!