Floare de nu-ma-uita

Nao se esqueca de mim

Onde você estiver,
Não se esqueça de mim
Com quem você estiver
não se esqueça de mim
Eu quero apenas estar
no seu pensamento
Por um momento
pensar que você pensa em mim
Onde você estiver,
não se esqueça de mim
Mesmo que exista outro amor
que te faça feliz
Se resta, em sua lembrança,
um pouco do muito que eu te quis
Onde você estiver,
não se esqueça de mim
Eu quero apenas estar
no seu pensamento
Por um momento
pensar que você pensa em mim
Onde você estiver,
não se esqueça de mim
Quando você se lembrar
não se esqueça que eu
Que eu não consigo apagar você
da minha vida
Onde você estiver
não se esqueça de mim
não se esqueça de mim
não se esqueça de mim



(Multumesc, Zuzi!)

Minune

"Un barbat imobilizat la pat s-a sinucis in grajd!!!"






Stirile de la ora 5 sunt aur curat!

Stiati ca...

...O femeie e considerata mesalina, in timp ce un barbat e mare Don Juan daca isi traieste viata liber?

...Daca eu (neica nimeni) vin cu o teorie (poate tampita, poate nu), mi se rade in nas, dar daca spun ca am citit-o intr-o carte scrisa de nu stiu ce personaj consacrat, deja situatia se schimba si lumea devine interesata?

...Normalitatea a devenit un concept bizar?

De ce?

Si ca sa inchei in ton ludic:

...Nu exista niciun vulcan care erupe in Islanda, ci face Chuck Norris gratar?

Un fel de fado

Diseara e concert Spitalul de Urgenta si eu nu am cum sa merg...
:((=((:((

:-<

...

(...)In caz de urgenta apelati 112!
Va dorim...casatorie placuta!



(ma bucur ca am inceput sa aud prost)

Da mai departe

Paste fericit!

...Oare de ce ne place asa mult sa le spargem ouale celorlalti?...



(asta e postul meu de Paste...ca sa nu ma simt prost ca n-am tinut...:P)

proSteste

Frumos asa

Prefer sa nu comentez!

Filmul bate viata

Sunt in vacanta. Mi-am adus aminte cum asteptam acum cativa ani vacantele. Asteptam sa nu mai am stresul scolii pe cap si sa ma distrez. Acum ca a venit vacanta, abia astept sa reinceapa scoala pentru ca ma plictisesc crunt. Nu pentru ca stau in casa si nu fac nimic. Ci pentru ca nu mai pot sa ma bucur de orice clipa decat in clipa respectiva.

Nu, nu am de gand sa scriu alt post despre cat de tare ma plictisesc eu sau despre cum urasc sa ma maturizez. Nu.

O sa scriu doar un post sincer, cat mai sincer. Despre perceptii si despre...adevar. Adevarul meu.

O sa scriu postul asta pentru ca eu nu am prieteni. Cuvantul asta nu mai inseamna nimic pentru mine de ceva vreme. Nu mai cred in el. Cred doar in anumiti oameni din jurul meu si cred in sentimentele pe care le am pentru ei. Dar nu-i pot numi prieteni, ar insemna sa-i subestimez si sa le dau un termen limita de a fi in preajma mea.

O sa scriu postul asta pentru ca m-am saturat ca singurele dati cand sunt data pe spate sa fie atunci cand dansez. Nu mai vreau atata superficialitate in jur. Ca sa citez o mare clasica in viata, "se duce lumea de rapa...zau!". Unde sunt ideile geniale, unde e magia, unde sunt momentele alea care-ti dau senzatia ca ti se va schimba viata, ca esti deosebit, ca poti sa scrii o carte nemaipomenita a carei idee porneste doar de la un gest, unde sunt discutiile alea care te fac sa vrei sa schimbi lumea? Unde sunt dorintele de a deveni cineva (prin cine esti si prin cum vrei sa-i inspiri pe altii, nu prin cum arati)?Unde sunt...oamenii?

O sa scriu postul asta pentru ca m-am saturat de filmele infecte cu povesti de dragoste perfecte. Nu exista asa ceva. In viata, nu primesti o a doua sansa. Niciodata. Nu exista iubire care sa dureze pentru totdeauna. Nu exista oameni care se asteapta unul pe celalalt. Daca ti-a fost frica, sau daca ai avut nevoie de timp, sau daca pur si simplu nu ai simtit ceva special la momentul POTRIVIT (de parca ar exista asa ceva...), sau daca ti-ai dat seama prea tarziu, nu te astepta sa mai fii fericit, timpul sa nu schimbe sentimente, pentru ca nu e asa. Treci mai departe. Nu e bine sa visezi prea mult si sa interpretezi totul si astfel sa fii fericit (in lumea ta) decat daca vrei sa pari autist...

Si-o sa mai scriu postul asta pentru ca sunt ipocrita. Pentru ca de multe ori, nu recunosc cat ma bucur daca raul cuiva inseamna binele meu. Si pentru ca pot sa-i zambesc cuiva cat de frumos si de veridic pot si apoi sa-i infig un cutit in spate. Si asta doar pentru ca ma distreaza.

Si-o sa scriu postul asta pentru ca nu-mi mai pasa prea mult daca-i mai ranesc pe cei din jurul meu. Egoista sau nu, nu fac decat sa urmez exemplul.

Si-o sa scriu postul asta pentru ca nu vreau sa-si mai planga nimeni de mila, si pentru ca as vrea ca nimeni sa nu mai aiba atata incredere in cei din jurul lor si in chestiile irationale (sentimente, coicindente, semne divine, etc.)

Si-am scris postul asta. Pentru ca vreau sa ma pot uita in oglinda si sa ma urasc pentru ca ma vad, nu pentru ca ma ascund. Pentru ca nu mai vreau sa am ascuns in minte un portret al meu care devine tot mai infricosator si schimonosit, in timp ce aspectul meu ramane neatins.

Se spune ca sunt o persoana tacuta...

:->

Mi-am adus aminte de faza asta. In mod inexplicabil, tot primesc mesaje cu stirile protv.

Asta este absolut geniala !!! Genial de amuzanta, zic eu. Sunt aratate "imagini de cosmar" in timp ce se face reclama la emisiunea "Frumusete pe muchie de cutit" (pentru cei care nu stiu, emisiunea asta este despre oameni care apeleaza la tot felul de operatii estetice, schimbari de stil, bla, bla, pentru a arata mai bine, mai tineri, etc...)

Ge-ni-al!!!

P.S.: am vazut ca nu mai apare aceeasi reclama, asa ca ulterior am pus poza (cand intru direct din mailul meu, tot faza geniala apare...)

Opa!

Tocmai mi-am dat seama. De mult n-am mai scris un post ca la inceputurile blog-ului.Am uitat motivul pentru care am inceput sa scriu initial.

Asa ca:

• Eram intr-o zi pe banca in Eroilor cu doua vechi prietene. Si vine o doamna si ne-ntreaba unde e Municipalul.

"In spate..."

Dansa, gesticuland excesiv, nu ma lasa sa-mi termin vorba: "N-am timp, ma grabesc, in 5 minute trebuie sa fiu acolo!!" And off she goes...:-??

• Pe la 3 si jumatate ajung in Club A. Pe la 4, se apropie un stimabil de mine, cu pasi marunti si cam haotici si-mi spune: "Te-am urmarit toata seara..." L-)

• Muzeul de Istorie. Pe trepte, stanjenite de istoria Columnei lui Traian. Eram cu o prietena. Si eram amandoua revoltate de faptul ca e posibil sa se inchida muzeul de tot, iremediabil. La un moment dat vine un...putoi, ca nu-i pot zice altfel, un pubertin si ne cere sa-i imprumutam biletele noastre ca el vrea sa se duca pana afara sa fumeze o tigara. Evident ca ne-a enervat faza, se vedea clar ca el venise la muzeu pentru ca e "cool" sa te duci sa le povestesti prietenilor ca ai fost la muzeu, unde te uiti putin pe pereti, la pietrele alea, dracu stie ce-or fi, dar, la bere dupa cu tovii, ce preocupari culte ai mai avut tu! Si i-am explicat ca poate sa fumeze si dupa, sa profite de timp pentru ca e posibil sa se inchida muzeul pentru ca lucrarile sunt oprite de 8 ani de zile si nu mai exista fonduri, etc. Iar dragul de el intreaba: "Vai, se inchide? La ce ora?" :::

Cred ca mi-a revenit pofta sa scriu chestii de genul asta. The mirror stage: eu m-am regasit => my blog's back!

Regasire

Ma plimb pe strazi. Nu stiu cate ore au trecut. Imi trec atatea prin minte. Dar toate au legatura cu mine. Cu nimeni si nimic altceva. Cred ca sunt pe la Romana. Dar nu sunt sigura. E mult prea colorat totul. Si viu. Si totusi, cred ca sunt acolo. E soare. E toamna. Azi m-am imbracat frumos. Arat a studenta de 20 de ani. Dar nu vreau sa ma simt de 20 de ani. Nici macar nu am. Mai am cateva luni. Asa mult imi place sacoul asta rosu. Imi place la fel de mult ca atunci cand l-am cumparat. Dar tocurile cizmelor ma enerveaza. Desi sunt mici. Nu suport tocurile. Dar imi place sunetul pe care-l provoaca la fiecare pas pe care-l fac. Fiecare pas pe care-l fac e unul inainte sau inapoi? Nu merg cu spatele, si totusi ma simt ca si cand as face-o. As vrea sa pot sa ma intorc inapoi. Unde, nu stiu. Doar inapoi. Ma simt putin ciudat. Imi dau seama ca trebuie sa fie foarte mult zgomot in jur, adica, vad coloanele de masini si probabil ca soferii claxoneaza, vad ca lumea care trece pe langa mine gesticuleaza foarte mult, rad, sunt probabil zgomotosi...Dar nu aud nimic! Ma aud doar pe mine. E asa ciudat. Dar e o senzatie geniala. Am soare in priviri si-mi pot asculta sufletul. "Fa-ti timp pentru tine. Acum! Nu mai amana! Nu stii cand va fi prea tarziu! TU contezi!". Ce amuzant. Am ajuns in pasaj la Universitate. Si asta e mesajul expozitiei de acum. "Fa-ti timp pentru tine!". Exact asta fac. Si e atat de bine. Da. Nu vreau sa ajung sa patesc ceva ca sa-mi aduc aminte de mine. Ca sa-si aduca lumea aminte de mine. Cate dezamagiri in ultima vreme. M-au dezgustat. Dar la urma urmei, sunt mocirlele lor. Eu ma pot spala usor. Ei le au impregnate in piele. Nu-mi permit eu sa judec. Poate propriile constiinte ii vor judeca. Poate nu. Inseamna ca nu merita. Doamne, cat imi place rosul sacoului astuia! Simt ca nimeni nu ma asculta mai niciodata. Ma aud, dar nu ma asculta. Sunt mereu acolo ca sa ascult. Putine persoane chiar ma vad. Pe mine. Ma rog, oricine-oi fi eu. Azi sunt fata care se plimba nepasatoare pe strazi, fara tinta, care-si adora sacoul rosu si fusta, care se simte bine, poarta o conversatie cu sinele si imparte zambete cu soarele...
E tarziu. Trebuie sa ajung la facultate.



E tarziu. Nu mai pierde vremea citind asta. Trebuie sa ajungi la intalnirea cu tine!

I can't get better than this

:X

Spitalul de Urgenta - Lansare album FPS

Nici nu stiu cum sa incep. Mi se aplica acum un vers dintr-o poezie portugheza "Quem sente muito, cala" ("Cine simte mult, tace").

Locatie: Silver Church

Ziua: 16/10/2009

Orele: 22:00

Imprejurari: Prietenia, o masa, bere si tigari.

Stare de spirit: Entuziasm maxim. ("arati ca un copil care asteapta Craciunu'!")

Comentarii: Concertul a inceput la "orele 22:00 trecute fix"...cat sa crapi de nerabdare!

Aseara a avut loc un "happening". Un happening de nota 10. O sa incerc sa descriu macar putin din ceea ce-a fost aseara cu riscul de a fi nemultumita de rezultat.

Aseara a avut loc lansarea noului album Spitalul de Urgenta. Vedeta serii s-a lasat un pic asteptata, dar atmosfera a fost intretinuta de catre Capriccio si Vank si apoi de un monolog al lui Cove pana la marea sa aparitie pe scena.

Si apoi...momentul mult asteptat! Nebunul nebunilor (inca nu inteleg de ce nu se cheama formatia "Spitalul 9") si-a facut aparitia. Dan Helciug e un bulgare de energie care arde la temperaturi critice. Un "malac" (asa-l numea Mitica de Bucuresti, o sa spun cate ceva si despre el) a carui veselie topeste pana si un iceberg (eheee, daca era el pe Titanic...! *ca tot s-a facut o gluma in legatura cu Titanicul*), a carui energie si caldura sunt debordante si a carui prezenta nu poate decat sa te faca sa-ti dai seama ca inca mai exista si oameni de valoare in Romania, chiar si in "sotietatea" de azi.

Concertul a fost un amestec de trecut cu prezent, de visare dulce cu realitate crunta, de sarcasm in cantitati industriale, mai urlat din toti rarunchii, mai spus subtil, de scarba si iubire, de melodii vechi si melodii noi...

Concertul a fost un urlet de trezire la realitate, a fost o evadare intr-o lume de poveste...si aici intervine prezenta lui Mitica de Bucuresti. Mitica de Bucuresti era o papusa care bea bere si canta romante si cantece de jale de pe vremea cand oamenii inca mai credeau in sentimente si aveau anumite convingeri morale. Partea asta a fost cea mai amuzanta din tot concertul. Dan Helciug e un actor desavarsit, categoric. Iar umorul lui fin e ametitor.

A fost prima oara cand am fost la un concert Spitalul de Urgenta. Prima oara cand il vedeam pe Dan Helciug de la 3 metri distanta. Si cand il vedeam pe scena, aveam impresia ca el asta face non-stop: isi expune sufletul. Aveam impresia ca el coboara de pe scena doar atunci cand are vreo nevoie biologica si atat. Aveam impresia ca pe scena nu se afla doar un artist pe care sa-l admiri pentru voce sau prestatie, ci un om, un om de la care ai ce invata, un prieten...

Bineinteles, ca trebuie sa-i mentionez si pe ceilalti componenti ai trupei care-i sunt complementari lui Helciug. Fiecare e maestru in a-si face publicul sa fie fascinat de performantele lor. Pacat ca nu mai e si Craciunesu...

In fine, bineinteles ca tot ce-i frumos are si un sfarsit. S-a cerut un singur bis, din pacate. Dar, concertul a fost superb. O singura doleanta am, si anume ca nu au cantat si "Rupt". Dar nici ca mai conta. Cand m-am intors la masa, starea pe care o aveam era de Craciun + Paste+ zi de nastere...

Ma bucur ca nu am facut poze. Oricum am fiecare secunda intiparita pe retina...

Si in incheiere, trebuie sa mentionez si partea amuzanta. Toti membrii trupei plecasera, numai Helciug nu mai aparea. Si eu vroiam sa-i cer un autograf. Si tot asteptam sa apara. Pana cand un prieten m-a luat frumos de manuta si ne-am dus spre "camera magica". Mi-a deschis usa si m-a impins inauntru. Bineinteles ca n-am fost in stare sa scot un sunet. Am intins doar carnetelul si pixul. "Pentru cine?" "Pentru mine!". Evident, in momentul ala, personajul din fata mea, care-mi parea un colos, iar eu o fetita de 13 ani, a inceput sa rada. "Adica...cum te cheama?"...Cine ar da mana cu tine si ti-ar multumi ca ai venit?

"Pentru Andreea

Cu drag

Dan Helciug,

Un celebru anonim"

Concertul asta a fost o experinta orgasmica intelectual!

Just brilliant

Tarantino's mind

I have a feeling

Ma amuz gasindu-ma intr-o stare din aia de energie maxima. Lumea ar putea sa se destrame in jurul meu, ca eu as dansa si-as topai in continuu. Am chef. De orice. E senzatia aia ca pot sa le fac pe toate. Sa-mi rezolv sau sa-mi indrept toate probleme. In seara asta pot sa contruiesc o lume intreaga. In seara asta pot sa fac orice, am energie cat pentru un an intreg, in seara asta simt ca timpul ma asculta si ca se va dilata cat ii voi cere eu. In seara asta as vrea sa cunosc toate secretele lumii. Simt ca as putea...As putea sa fac absolut orice!

In seara asta, lumea e a mea.

Pai, nu-i asa?

Tocmai ce-am primit pe mess o chestie bestiala. Here it goes:

Cum sa termine un student anul?
Nu! Nu este vina unui student daca repeta anul sau are foarte multe restante, pentru ca anul are numai 365 de zile. Iata analiza unui an academic:

1. Duminici - 52 duminici intr-un an, care sunt zile de odihna.
Mai raman 313 zile.

2. Zile de vara 50, când vremea este foarte calda si este greu de studiat.
Mai raman 263 de zile.

3. Sunt 8 ore zilnic de somn inseamna 122 de zile.
Mai raman 141 de zile.

4. Mai e o ora zilnic de sport (buna pentru sanatate) inseamna 15 zile.
Mai raman 126 de zile.

5. Iar 2 ore zilnic pentru mâncare si alte delicatese (mestecate corespunzator) inseamna 30 de zile.
Mai raman 96 de zile.

6. O ora de palavre (omul este o fiinta sociala) inseamna 15 zile.
Mai raman 81 de zile.

7. Zile de examen pe an - cel putin 35 de zile.
Mai raman 46 de zile.

8. Sarbatori si zile libere - 40 de zile.
Mai raman 6 zile.

9. Zile in care bolesti - cel putin 3.
Mai raman 3 zile.

10. Filme si distractie cel putin 2 zile. (Trebuie sa te mai si distrezi!)
Mai ramane 1 zi.

Laugh your arse out...

Unii beau din fântâna cunoaşterii. Alţii fac gargară.


Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să te rănesc. Dar e pe listă.


Unii oameni iubesc aşa de mult femeile lor încât, pentru a nu le uza, se folosesc de femeile altora.


Mult mai mulţi bărbaţi şi-ar părăsi nevestele, dacă ar şti să îşi facă bagajele.


Femeile nu vor fi niciodată egale bărbaţilor până când nu vor putea să se simtă sexy în ciuda cheliei şi burţii de bere. (eu-s in asteptarea cheliei de ceva ani :)) )



***preluate de pe www.citatepedia.ro***

Epigrama din Piatra Neamt

Dimineata pe racoare
Cand te scoli fara efort
Si nimica nu te doare,
Sa fii sigur ca esti mort...!