Autodicteu...

Imi trec o groaza de chestii prin minte in ultima vreme. Chestii banale, chestii importante...De obicei cand stiu ca am ceva de facut, cand tre sa ma concentrez pe ceva anume, atunci vin gandurile buluc peste mine. Acum ca ar trebui sa invat imi vin in minte de toate pentru toti.
Stau si ma gandesc la cum eram anul trecut pe vremea asta. Niciun stres. Intrasem la facultate. Eram mandra. Eram fericita. Eram libera. Ma astepta noul, o schimbare. Eram entuziasmata. Eram putin speriata. (si s-a dovedit ca aveam si de ce...)
Stau si ma gandesc la cum eram acum 5 ani. Urma sa incep clasa a 9-a. Cat de mica eram. Cat de anti-sociala eram. Cat de speriata de viata in general eram. Cat de diferita eram...Vedeam lumea cu alti ochi. De fapt, cu aceeasi ochi, doar ca vedeam o lume mai buna, mai simpla, mai frumoasa.
Stau si ma gandesc la toti oamenii care au trecut prin viata mea si care au lasat cate ceva in urma lor. O mica amprenta care m-a schimbat sau cel putin m-a facut sa ma gandesc de doua ori uneori. Ma gandesc la oamenii pe care i-am vazut doar pentru cateva clipe si care m-au marcat totusi, pe care nu i-am putut uita. Ma gandesc la timpul pierdut. Cat timp am pierdut! Cate sanse am pierdut. Cate vorbe mi-au ramas blocate pe gatlej. Stiu ca sunt acolo, imi mai nelinistesc somnul uneori.
Ma gandesc la prietenii mei. Ma gandesc la cati prieteni am avut, la cati prieteni am si la cati voi avea..."Prieteni de betie, dintr-o mie, cati au mai ramas ?"
Sunt obosita si plictisita. Nici marea nu mi-a priit. Am o stare de lene si de dezinteres fata de absolut orice. M-am saturat sa lupt mereu pentru ce vreau, sa fiu eu cea care lupta. Vreau sa lupte cineva pentru mine, vreau sa stau si sa se intample totul de la sine. Nu mai am chef. Ma plictisesc groaznic. Amicii mei, Jakobson, Freud, Jung, Kristeva si altii nu reusesc sa-mi trezeasca vreun interes. Doar obligatia.
Ma gandesc la conditia femeii. Ne-o facem cu mana noastra. Lumea e condusa de barbati pentru ca noi le-am permis-o de la bun inceput. A fost mai simplu asa. Noi suntem firave, noi avem nevoie de protectie, noi vrem iubire, noi suntem sexul slab, noi suntem visatoare, noi luam lumea ca atare...Si de-aici noi nu suntem in stare sa gandim, sa producem un act cultural, sa fim mai mult decat obiecte...Da, acum suntem in secolul 21, situatia e alta. Acum femeia e obiect promovat de media. Ei ii place, lumii ii place. Situatia e cu totuuuul alta. Yeah, sure. Da, exista si o imbunatatire in conditia femeii. De ce? Pentru ca ni s-a permis. Dar, oricum, nici nu stiu ce am putea face. Sau cum...Orice metoda adoptam va fi considerata o contracarare...
Ma gandesc la faptul ca nu pot sa exprim acum tot ce gandesc. Pentru ca nu-mi plac cuvintele si nici nu le gasesc acum si pentru ca imi trec multe lucruri prin minte in acelasi timp si nu reusesc sa-mi focalizez atentia asupra niciunuia.
Ma gandesc la vara asta. A fost interesanta. A fost plictisitoare. A fost canicula. Dar am descoperit ca fericirea poate fi gasita fix sub nasu' tau, dar ca e la fel de usor de pierdut ca apa ce se strecoara printre degete. Am descoperit cum e sa simti concomitent doua sentimente total opuse. Si cum e sa te napadeasca amintirile fix atunci cand vrei sa restartezi totul.
Si ma gandesc la pizza care e pe drum. Nu mi-e foame, dar mi-e o pofta groaznica.

Si ma gandesc la viata care ma asteapta. Nu mi-e foame, dar mi-e o pofta groaznica...

Man...I feel like a woman!

Drinking beer and watching "Two and a Half Men"

Nu cititi! S-ar putea sa se ia...

Nu stiu cum sa incep postul asta. Sincer nici nu stiu ce vreau sa scriu. Si n-o sa folosesc nicio metafora. Poate doar putin sarcasm...la adresa propriei mele persoane, evident.

Sufar de plictiseala acuta. Si mi-e atat de lene. Cred ca o sa ma plictisesc scriind despre cat de plictisita sunt. Azi am dormit pana la 16:30. M-am trezit, m-am spalat si m-am pus in pat. Mi-am luat ceva de mancare si am stat tolanita in timp ce mancam, citind vorbele de duh ale altora. Nu am chef de absolut nimic. Acum stau in pat, scriu prostia asta si ascult muzica. Apropo de muzica...ma plictiseste ingrozitor orice ascult...Mi-am tot downloadat in ultima vreme discrografiile complete ale formatiilor preferate si nu pot sa le ascult. Nu-mi mai transmit niciun fel de energie. Ma lasa rece.

Aseara am iesit cu o prietena care va fi plecata pana in toamna. Deja mi-e dor de ea. Am fost intr-un bar unde am stat pana dimineata. Si unde am pacatuit cu zambetul pe buze. Sau, mai bine zis, i-am facut pe altii sa pacatuiasca cu zambetul pe buze :). Fara pic de regret. "Mi-e din ce in ce mai clar ca n-o s-ajung in Rai...". Apoi, dimineata, am ras pana ne-a apucat durerea de cap si ne-am culcat.

Acum ma plictisesc de crap. Si as vrea sa fac ceva, dar mi-e prea lene sa ma mai uit in alta parte in afara de monitor, poate daca m-as uita as gasi ceva de facut. Dar avand in vedere ca mi-e lene si sa-mi misc degetele pe taste...

Nimic nu ma mai binedispune in ultima vreme. Ba chiar ma cam enerveaza toate lucrurile pe care le fac, pentru ca le faceam si inainte si parca nu mai au farmec, parca simt ca stau pe loc. E ca si cand as trai aceeasi intamplare pentru o eternitate. Aceeasi rutina care se repeta constant (dap, stiu, si eu inca incerc sa inteleg cum de pana si rutina a ajuns sa se repete...).Si nu, nu e ceva...constructiv...nu ma mai simt ca la 16 ani, si totusi si-atunci faceam cam ce fac si-acum.

M-am plictisit. Nu am chef nici de citit, nici de iesit, de nimic...Ma enerveaza mai tot.

SPM nu e, ar fi mult prea ciudat sa fie menopauza...

Oare am nevoie de-o schimbare...? Cred ca de vreo 2, 3...Oare cat e kilu?

Discutie 2

Fiend 1: nu mai pot, imi vine sa borasc, da' nu ma pot opri din mancat...
Fiend 2: :))
Fiend 2: baga, mah, acolo
Fiend 2: decat sa-ti para rau
Fiend 2: mai bine sa-ti vina rau

Discutie

- Vreau sa ma fac arheolog...
- D-ala cu oase?
- Nu chiar, d-ala cu artefacte.
- Cu acte false?

Pe principiu': "Surdu' n-aude, da' le potriveste..."

Your song

Amor es no tenerte y no haberte olvidado,
Mi secreto que viene y que va con el viento.
Why'd you have to go and let it die?
In too deep and out of time.
Why'd you have to go and let it die?
Do you ever think of me?
You're so considerate.
Do you ever think of me?
Oh, so considerate.
We're just ordinary people, you and me
Time will turn us into statues, eventually
Oh, just two ordinary people, you and me
Oh, time will turn us into statues, eventually.
This Hazy Afternoon
I'm Breathing In The Silence Like I've Never Before
This Feeling That I Get
This One Last Cigarette
As I Lay Awaken And Wait For You To Come Through The Door
Oh Maybe, Maybe, Maybe I Can Share It With You
I Behave I Behave I Behave So I Can Share It With You.
I Can Change, I Can Change, I Can Change
But Who You Want Me To Be?
I'm The Same, I'm The Same, I'm The Same,
Oh, Do You Want Me To Be?
If you walk out on me
I'm walking after you.
You can't stop a river from flowing
To the sea.
Cos some things just happen, like
They're meant to be.
And it doesn't matter where you are,
Or where you go, or what you do.
You can't stop my heart from loving you.
There is a dream I keep alive,
Wonderful and heavenly standing by your side.
Bringing you all the colours love can spare just to be with you.
In a dream you appear
For a while you were here
So I keep sleeping
Just to keep you with me
I draw a map,
Connect the dots,
With all the memories that I got
What I'm missing
I'll keep reliving.
This love is killing me, but you're the only one...

Dedicated to my past

Prietenii

Mergeam azi spre casa si ma gandeam cat de norocoasa sunt. Am prieteni adevarati. And that makes me the luckiest bastard alive. Si in timp ce mergeam, imi aminteam tot felul de tampenii pe care le facem impreuna, discutii, povesti, aventuri, amintiri. Si ma gandeam si la tampeniile facute de mine pe seama carora ne-am amuzat impreuna si apoi si la povestile celorlalti despre cum au patit ei ce patisem si eu. Si nu ma puteam abtine din ras. Incercam sa-mi musc limba, buzele, dar nu ma puteam abtine. Lumea de pe strada se uita ciudat la mine. (Dar lumea se uita oricum ciudat la mine mai mereu.)


Da, stiu ca prostul rade de ce-si aduce aminte. Dar eu eram atat de fericita in prostia mea...

And

If you wanna play it like a game,

Well...come on, come on! Let's play!

TIE

Iti multumesc pentru ca ai impartit un zambet cu mine.
Iti multumesc pentru ca ai fi vrut sa-ti petreci o viata cu mine.
Iti multumesc ca m-ai considerat un vis devenit realitate.
Iti multumesc pentru fiecare raza de soare si pentru fiecare nor.
Iti multumesc pentru fiecare fluturas in stomac.
Iti multumesc pentru fiecare iluzie.
Iti multumesc pentru fiecare clipa in care m-ai facut sa vad atat de clar cu ochii inchisi.
Iti multumesc ca m-ai transformat in universul tau.
Iti multumesc ca mi-ai fost complice.
Iti multumesc ca m-ai surprins.
Iti multumesc pentru ca mi-ai intregit inima.
Iti multumesc pentru cele inca 100 de batai ale inimii pe minut.
Iti multumesc ca m-ai facut sa cred in cuvinte.
Iti multumesc ca m-ai facut sa ma indragostesc si ca ai reusit sa ma tii in starea asta.
Iti multumesc ca m-ai eliberat.
Iti multumesc pentru fiecare dans.
Iti multumesc pentru luna.
Iti multumesc pentru nisip si mare.
Iti multumesc pentru amintiri.
Iti multumesc ca m-ai tinut in brate cand dormeam.
Iti multumesc pentru priviri.
Iti multumesc pentru declaratii.
Iti multumesc pentru caldura palmei.
Iti multumesc pentru parfum.
Iti multumesc pentru ca m-ai facut mai puternica.
Iti multumesc pentru sarcasm.
Iti multumesc pentru certuri.
Iti multumesc pentru impacari.
Iti multumesc pentru diminetile cand ma minteai ca e inca noapte doar ca sa mai stau.


Pentru TINE.Iti multumesc ca mi te-ai aratat in atatea etape ale vietii mele, sub atatea forme, culori, mirosuri, gusturi...

Dar mai ales tie, iti multumesc.Pentru ca imi pastrezi inima cu sfintenie.Intr-un loc sigur.Atat de sigur incat pana si tu ai uitat de el...

Deh!

Vineri 13, doua luni consecutiv...

Prea tare!!!

De ce...?

Si ma gandesc ca ma intrebai 'de ce?' As fi putut sa-ti raspund 'pentru ca te iubesc'. Sau pur si simplu 'nu stiu'. Am preferat sa nu-ti raspund. Ar fi trebuit sa... simti? De ce?...

Pot sa folosesc o mie de cuvinte si sa nu exprim nimic. Ce amuzanta e viata... tocmai obiectul studiului meu nu are nici cea mai mica semnificatie pentru mine...

Ratiunea distruge fericirea. Si atunci se infiltreaza amaraciunea.

Ochii, buzele, mainile, atingerea, apropierea, dansul, visarea, parfumul... De ce nu pot sa imortalizez parfumul?

Cum de ador fluturii aparuti din larvele in forme de amintiri tactile? De ce am avut ochii larg inchisi?

Bine, 1 - 0 pentru tine. Pentru ca 'de ce?'...

___________________
Iris - Sa nu crezi nimic

Amintiri din viitor...

Revenire dupa muuuuult timp...Puzzle de idei...Postare cu sau fara sens...

Se spune ca nu poti avea un prezent fara sa ai un trecut.E adevarat.Dar, din pacate de multe ori trecutul asta ne umbreste prezentul.In loc sa invatam din greseli, noi preferam sa ne lasam prada fricii si sa ne ascundem, sa ne inchidem in noi...Uneori, chiar ne este imposibil sa mai avem un prezent tocmai pentru ca am avut un trecut.Tocmai pentru ca traim in trecut.

Am fost si eu candva asa.Cand eram lovita si desi incercam sa uit, cu atat mai mult ma afundam in amintiri.Cand abia daca mai reuseam sa realizez ca ziua de azi nu e ca ieri, da' pai sa descopar ascunsa prin vreun loc intunecat al mintii mele tulburate ideea ca exista si o ziua de maine...Cand nimic nu mai conta si in loc sa simt ca o raza de soare ma mangaie, sa simt numai arsuri...

Dar totul a trecut.Trece!Si intotdeauna va fi asa.Si incet-incet, te redresezi, lucrurile intra din nou pe fagasul normal, te vindeci si accepti.Si cresti.Si incepi sa traiesti din nou.Iti dai seama ca nu are rost sa-ti irosesti timp din viata pentru ceva ce a fost...Te simti vinovat, regreti,te ierti, ierti, inveti, te schimbi, mergi mai departe, iti recapeti inocenta zambetului..Si-ti traiesti prezentul.
Realizezi ca totul face parte din viata.Totul se intampla cu un motiv.Chiar daca uneori motivul este ca nu exista niciun motiv.

Si apoi...

Nu ti s-a intamplat niciodata sa astepti un lucru cu mare nerabdare, cu o sete nebuneasca, cu o speranta nemarginita?Sa astepti clipa cu atata bucurie, incat parca sa ajungi s-o traiesti de dinainte sa-i fi venit vremea?Tot felul de senzatii puternice, reactii chimice, sentimente, emotii, semne de intrebare, batai de inima aproape dureroase si chinuitoare...scenarii.Si parca totul ar fi real, parca deja ai trait clipa aia de atatea ori.Diseci legatura (sau poate distanta, ia-o cum vrei...) dintre trecut, prezent si viitor, cu toate ca stii foarte bine ca nu poti interactiona cu ceva inexistent.
Ai vreodata sentimentul ca maine se va intampla ceva...?Ceva diferit, bun sau rau, oricum ar fi, ceva care o sa te faca sa simti.Ignori momentul de fata, sentimentul te acapareaza, toata fiinta ta e reflectata in viitor...

Eu am trait in trecut...

Am trait in prezent...

Acum, va transmit salutari din viitor.Unde uneori e soare, uneori e furtuna, uneori e colorat, alteori e liniste, e...E!

Uneori chiar nu poti avea un prezent daca nu ai un viitor.

This is how

My life's a devious road and all i do is take crossed and clumsy steps...

"Ah, but you are alone. Who knows what you have spoken to the darkness, alone, in the bitter watches of the night, when all your life seems to shrink, the walls of your bower closing in about you, a hutch to trammel some wild thing in? So fair, yet so cold like a morning of pale Spring still clinging to Winter."

The Fiends

Poze tembele si ciudate...:D (a doua e dubiosenia dubioseniilor =)), ca sa nu ziceti ca va stric doar voua imaginea)

Fiends in diverse etape ale vietilor lor...Love ya, guys!:X Chiar daca uneori n-o arat si ma comport ca un trol cu cine nu trebuie!

You...

...suck and that's sad!

Cu dedicatie speciala pentru prieteniile de genul: "Tu-mi dai ciorna ta, eu-ti dau ciorna mea!"

Us...

Postul asta e pentru persoanele din poza exclusiv, dar in acelasi timp pentru/despre prietenie in general.

Zambete, dragoste, nebunie, bere, baruri, muzica, urlete, certuri, lacrimi, gelozie, impacari, fir invizibil, excursii, plimbari, petreceri, parcuri, mare, lumi interioare, poze, dans, iubiri, depresii, ciocolata, cumparaturi, stres, emotii, putere, muscaturi, vanatai, zgarieturi, vise, impliniri, caderi, poezii, scrieri, caiete, povestioare, saruturi, cadouri, surprize, dezamagiri, complicitate, evadari, apropieri, indepartari, rece, fierbinte, dulce, sex and the city-ish, narghilea, tigari, cocktail, tequila, vodka, vin, betii, pierderi, reveniri, ciudatenie, leagan, negru, amarui, "dupa bac", glume, farse, scoala, tembele, ras, socante, schimbare, alegeri, greseli, drumuri, legaturi, semne...

Cam in aceste cuvinte as putea defini relatia noastra de prietenie; sunt atat de putine pentru ca totul a fost atat de special si de intens mereu, bun sau rau, incat cuvintele nu-si prea au locul aici.

Patru ani petrecuti impreuna.Ne-am suportat una pe alta, ne-am ajutat una pe alta, ne-am certat una cu alta, ne-am impacat, ne-am apropiat, ne-am indepartat, oricum ar fi fost, ne-am ocupat timpul una alteia si acum am strans o impresionanta colectie de amintiri care mai de care mai traznite, amintiri care ne vor urmari pretutindeni si care vor fi inlocuite si reinnoite de altele mult mai frumoase, pentru ca o prietenie ca a noastra nu are cum sa se sfarseasca indiferent de ce va fi.Intre noi a existat si va exista mereu un fir invizibil care ne leaga si de fiecare data cand vom fi departe una de alta si ni se va face dor, o sa tragem de el si-o sa ne regasim.

Acum ca se termina liceul, incepe o noua epoca a vietii noastre in care poate c-o vom lua pe drumuri diferite, dar vietile noastre nu vor fi complete decat daca pana la sfarsitul drumului vom fi din nou impreuna.

Fiends, micii satanisti si Liuta, fratzici, didutzi, gazelute si zebrute, mates, oricum ne-am tot numit de-a lungul vremii conteaza doar ca am trecut prin multe impreuna si ca prietenia noastra a rezistat oricarei probe si va tot rezista pentru ca ne-am insemnat intre noi...fie fizic (:P), fie, mai ales, sufleteste.Va iubesc in orice fel posibil!

Toate pentru una si una pentru toate!

Ca deh!

Ca tot e nenea Tufis la noi, am zis sa-i acord un minim de atentie...

(poza preluata de pe Fail Blog )

La moda (fatah, mi-e rau!)

Poi, ce?Stiu eu sa ma machiez sexy...Si...cred c-am spart normele cu buzele mele in poza asta, nu, fatah?!

La pollution...

Le pere parle avec ses enfants


Le pere: D'apres la meteo, on devrait voir un peu de soleil, si la pollution le permet...

Enfant 1: C'est quoi, la meteo ?

Enfant 2: C'est quoi, le soleil ?

Bring up the noise/Crash down the system!

Ma tot gandesc de cateva zile incoace la luminosul viitor care ma asteapta, cand voi intra la facultate si-mi voi aprofunda studiile, primind tot mai multa si mai multa cantitate de informatie folositoare si care ma va ajuta pe mai departe, reusind sa-mi gasesc un loc de munca unde sa pot demonstra ca sunt o profesionista, asta numai datorita sistemului de invatamant din facultate...

Okay.Sa revenim cu picioarele pe pamant!Rewinding...

De cateva zile incoace, adica de cand am fost ultima oara la meditatii la engleza (pentru ca voi da la facultatea de limbi straine), ma tot gandesc la "stralucitul" viitor care ma asteapta nu numai in timpul facultatii, ci mai ales dupa terminarea ei.De ce spun asta ?Pentru ca, la aceasta ultima sedinta de meditatii a participat si o tipa care este anul doi la aceeasi facultate la care voi da si eu...Fata a venit sa mai invete si ea ceva, pentru ca spunea ca la facultate nu face mai nimic, ba chiar stie mai putin decat stia intr-a 12-a...Asadar, macar de-ar fi stagnat, ar fi fost chiar bine, dar nu, in loc sa evolueze, cum ar fi fost normal, chiar s-a ajuns la involutie, ca doar asa-i la noi, un pas inainte, apoi doi inapoi.Nu numai ca nu se invata nimic, dar se mai si uita ce se stia inainte.

Si-atunci, care mai e rostul unei facultati?Pot sa involuez si fara sa pierd 4 ani din viata aiurea...Sa ma duc la o facultate si s-o termin doar pentru a lua o prostie de diploma ca sa ma pot angaja la un loc de munca unde sa fiu mai bine platita doar pentru ca am o nenorocita de hartie care nu dovedeste nimic? La ce bun toate astea?Sa ma angajez si sa-mi doresc mereu sa promovez si sa castig cat mai multi bani, sa fiu mereu stresata din cauza asta si sa nu am deloc timp pentru mine sau pentru familie, ca apoi sa ma trezesc ca am imbatranit si ca am trait atat de mult fara sa fac nimic, fara sa-mi implinesc viata...?Nu.Daca ar fi dupa mine, as pleca chiar acum la mare, mi-as lua toti prietenii cu mine si ne-am distra, am trai totul intens, fara facultate, fara bani, fara stres, doar noi, soarele, nisipul, marea si cerul, pana am muri privindu-le...Eu as simti ca am trait cu adevarat!

Dar nu asta era ideea postului, am luat-o pe aratura...
Ideea era ca societatea in care traim noi azi e total intoarsa cu fundu-n sus si sistemul e eronat.Si nu e vorba numai de facultati, in majoritatea fiind aceeasi situatie ca si la limbi straine, ci de intregul sistem, sistem care nu face decat sa ne manipuleze, dar ne da impresia ca suntem stapani pe propriile noastre vieti, iar prin invatamant nu face decat sa ne indobitoceasca tot mai mult...So, let's fucking crash the shitty system, sa ne facem auziti si apoi, sa ne vedem de vietile noastre!