Wednesday, December 01, 2010

Traiasca Romania!

In toti anii trecuti am avut o atitudine batjocoritoare, sarcastica...Daca de 1 decembrie spuneam "Traiasca Romania" se stia ca e o urare acida. Anul asta vreau sa spun din toata inima "Traiasca Romania!"...Romania, o tara ce abunda intr-o istorie infloritoare, in peisaje superbe, in oameni de valoare, in succese... Da, stiu ca suna ciudat si ca probabil va imaginati ca din nou fac misto. Nu, chiar nu. Chiar e adevarat tot ce zic aici. Bineinteles daca ignor prezentul. De fapt daca ignor perioada incepand cu '89 si pana in prezent. Avem o tara frumoasa, avem o tara de care candva au depins altii. Daca am ajuns acum in stadiul asta, tot din cauza noastra e. Toata lumea vorbeste pe la colturi, critica, blesteama, se roaga, detesta, injura, se da intelectuala, se crede prea importanta si asa mai departe...Dar cine face ceva? Prea putini. Un lucru nu ajunge sa fie intr-un anumit fel decat ori prin indiferenta si uitare, ori in urma actiunilor celor care l-au folosit. La fel se intampla si cu o tara. Toata lumea s-a bucurat de falsa democratie de dupa Revolutie, toti au inceput sa-si "traiasca viata" liber, toti s-au transformat in niste egoisti care se trezesc acum sa blameze tara pentru toate problemele lor, carora li se pare ciudat ce se intampla in jurul lor, carora nu le vine sa creada cata rautate e in jur...Nu pot sa spun decat ca ce semeni, aia culegi!


In fine...Azi, de 1 decembrie, nu am decat doua urari de facut:
1. "Traiasca Romania!"
2. "Desteapta-te, romane!"

When karma hits again...

Cred ca nu exista nimic mai frustrant decat sa ai o gramada de idei in minte si sa nu poti sa le exprimi. Nu in scopul de a fi auzit neaparat, ci pur si simplu pentru a le scoate din tine. Niciodata nu am fost genul care atunci cand are o problema isi convoaca imediat toti prietenii si se pune pe jeluit. Nu. Intotdeauna am stat mai intai eu cu mine, m-am calmat, am discutat, mi-am raspuns sau m-am ignorat, si abia apoi am reiesit in lume.
De data asta se intampla ceva. Altceva. Teoria mea e ca orice "altceva" e intotdeauna mai mult decat binevenit. Dar nu si de data asta. Sa zicem ca am acea problema de care vorbeam mai devreme. Sa zicem ca am incercat sa stau eu cu mine si ca rezultatul a fost un vid. Sa zicem ca am vorbit si cu prieteni. Si sa zicem ca rezultatul a fost tot vid. Sa zicem ca ma simt plina pe dinauntru, mult prea plina si sa zicem ca in momentul in care incerc sa mai fac curat, descopar ca de fapt nu e decat un mare gol inauntru. Sa zicem ca nu inteleg ce e asta...



Cred ca nu-mi ramane decat sa astept un Big-Bang si sa renasc...

Thursday, November 18, 2010

I

totally badly absolutely necessarily need to live in an Equilibrium sort of society...

Saturday, October 02, 2010

Tuesday, September 21, 2010

"Drums roll"

-Ce?
Concert Dan Helciug & Spitalul de Urgenta

-Cand?
6 octombrie, orele 20:00

-Unde?
Club A (si devii altcineva ;)))

Wednesday, September 08, 2010

In caz ca ai uitat

'Acum eu spun: omul si in genere orice fiinta rationala exista ca scop in sine, nu numai ca mijloc, de care o vointa sau alta sa se foloseasca dupa bunul ei plac, ci in toate actiunile lui, atat in cele care-l privesc pe el insusi cat si in cele care au in vedere alte fiinte rationale, omul trebuie considerat intotdeauna in acelasi timp ca scop'.




Sursa: Despre filosofia valorii

Saturday, September 04, 2010

:D

Munca e bratara de aur...
...dar mie-mi place argintul!

.

Te poti impodobi cu penele altuia, dar nu poti zbura cu ele.

Lucian Blaga

In general

Toata viata mea m-am gandit ca eu o sa schimb ceva in lumea asta. Ca o sa revolutionez in vreun fel. Ca o sa raman in constiinta comuna a omenirii. Ca o sa se vorbeasca despre mine in intreaga lume. Dar am ajuns la concluzia ca...m-am nascut prea tarziu si nu mai am ce sa fac deosebit si original. Traiesc in secolul 21...Un secol al reciclarii. Luam ce e vechi, ii schimbam numele, ii dam o forma putin diferita si...voila! Avem originalitate.

Vorbeam azi cu fiend si ii prezentam teoria mea care poate fi considerata fatalista din exterior, dar care din punctul meu de vedere e doar realista. Ii spuneam cum eu consider ca am ajuns intr-un punct in care, ca omenire, nu mai avem ce sa facem. Nu mai putem inventa nimic, nu a mai ramas nimic nespus, nu a mai ramas nimic negandit, nu a mai ramas mai nimic nefacut. Ea spunea ca nu e asa, doar ca suntem intr-un punct mort, ca doar ne-am impotmolit, ca ne-am plafonat. Si mai spunea ca asta s-a intamplat din cauza celor care gandesc ca mine.
Pai, atat mi-a mai ramas de facut, sa gandesc, intr-un fel sau altul. Pentru ca de spus nu are rost, iar de facut nici atat. Nimeni nu asculta, si pe buna dreptate, toate-s vorbe-n vant fara vreun fel initiativa de actiune. Si, sincer, tare as vrea sa fie in 2012 un sfarsit adevarat al lumii. Sa se ia din nou totul de la zero. Un nou big bang. Ah, si sa ma nasc intr-un alt secol, mai apropiat de inceputuri.

Am crescut intr-o lume in care trebuie sa invatam lucruri de-a gata. Orice intrebare are raspuns.
Totul ne este la indemana. Totul are o explicatie. Totul e intr-o carte.
Inca de cand eram mica, in clasele primare si in generala, uram sa invat ideile altora. Nu ma refer la istorie, la matematica, la stiinte de genul, care sunt exacte si destul de fixe, mai mult sau mai putin. Dar uram ca la romana, spre exemplu, trebuia sa invat pe de rost comentariile operelor literare. Daca veneam eu cu o idee, ma intrebau de unde am citit asta, iar daca spuneam ca de nicaieri, desi era o idee pertinenta, mi se spunea sa ma apuc, mai bine, sa invat comentariile cum trebuie pentru ca asta se cere.Pana si la facultate primesti o nota mai mare pe un eseu la a carui bibliografie ai o lista cat mai lunga si daca ai citat cat mai multi critici...

In urma tuturor acestor lucruri am ajuns la concluzia ca nu te poti deosebi de ceilalti prin gandire, prin ratiune. Toti avem cam acelasi potential, difera mediul in care crestem, influenta celor din jur si decizia noastra de a ne folosi de acest potential intr-o masura mai mica sau mai mare. Putem de-a lungul vietii sa dezvoltam diferite teorii care, in functie de cat de bune sunt, vor fi impartasite unui public cat mai larg. Asa ca, la urma urmei, ce stiti voi, voi sti si eu. Si invers.
Asa ca ceea ce ne deosebeste cu adevarat e ce si cum simtim. Chiar daca si sentimentele sunt limitate (ca numar si diversitate) si au deja nume bine-definite, nimeni nu le poate exprima cu adevarat intru totul si nimeni nu poate simti exact ce-a simtit si altcineva. Experientele personale (felul in care le traim, ce produc ele in interiorul nostru, independent de exterior) sunt cele care ne deosebesc.

Eu niciodata nu mi-am dorit sa cresc, sa termin o facultate, sa ma angajez, sa ma marit, sa am copii si un partener iubitor, sa am o cariera de succes, sa am weekenduri linistite petrecute in familie si sa...nu stiu, ce-si mai poate dori un om cel mai mult de la viata? Cam tot ce si-ar dori. Eu nu as vrea vreodata sa am totul, pentru ca nu as mai avea spre ce sa tind dupa aceea, la ce sa aspir, cum sa evoluez.
Intotdeauna am vrut sa fiu altfel, sa traiesc altceva decat ceea ce traiesc majoritatea oamenilor. Si a fost asa...Dar intotdeauna a mai fost cineva, ori la 1 metru de mine, ori la 1 mila de mine, ori la secole distanta, care sa vrea si sa faca aceleasi lucru (evident, diferit, in functie de ambient).

Mereu am urat sa fac un lucru neobisnuit si apoi sa citesc undeva sau sa aud ca s-a mai facut.




Asa ca...astept sa se incheie si ciclul asta si pana atunci o sa continui sa-mi pierd si putinul de unicitate ramas expunandu-mi sufletul...

Monday, July 26, 2010

Sunday, May 16, 2010

Floare de nu-ma-uita

Nao se esqueca de mim

Onde você estiver,
Não se esqueça de mim
Com quem você estiver
não se esqueça de mim
Eu quero apenas estar
no seu pensamento
Por um momento
pensar que você pensa em mim
Onde você estiver,
não se esqueça de mim
Mesmo que exista outro amor
que te faça feliz
Se resta, em sua lembrança,
um pouco do muito que eu te quis
Onde você estiver,
não se esqueça de mim
Eu quero apenas estar
no seu pensamento
Por um momento
pensar que você pensa em mim
Onde você estiver,
não se esqueça de mim
Quando você se lembrar
não se esqueça que eu
Que eu não consigo apagar você
da minha vida
Onde você estiver
não se esqueça de mim
não se esqueça de mim
não se esqueça de mim



(Multumesc, Zuzi!)

Wednesday, May 12, 2010

Minune

"Un barbat imobilizat la pat s-a sinucis in grajd!!!"






Stirile de la ora 5 sunt aur curat!

Monday, May 10, 2010

Stiati ca...

...O femeie e considerata mesalina, in timp ce un barbat e mare Don Juan daca isi traieste viata liber?

...Daca eu (neica nimeni) vin cu o teorie (poate tampita, poate nu), mi se rade in nas, dar daca spun ca am citit-o intr-o carte scrisa de nu stiu ce personaj consacrat, deja situatia se schimba si lumea devine interesata?

...Normalitatea a devenit un concept bizar?

De ce?

Si ca sa inchei in ton ludic:

...Nu exista niciun vulcan care erupe in Islanda, ci face Chuck Norris gratar?

Friday, April 16, 2010

Un fel de fado

Diseara e concert Spitalul de Urgenta si eu nu am cum sa merg...
:((=((:((

:-<

Thursday, April 08, 2010

...

(...)In caz de urgenta apelati 112!
Va dorim...casatorie placuta!



(ma bucur ca am inceput sa aud prost)

Sunday, April 04, 2010

Da mai departe


Paste fericit!

...Oare de ce ne place asa mult sa le spargem ouale celorlalti?...



(asta e postul meu de Paste...ca sa nu ma simt prost ca n-am tinut...:P)

Thursday, February 04, 2010

Filmul bate viata

Sunt in vacanta. Mi-am adus aminte cum asteptam acum cativa ani vacantele. Asteptam sa nu mai am stresul scolii pe cap si sa ma distrez. Acum ca a venit vacanta, abia astept sa reinceapa scoala pentru ca ma plictisesc crunt. Nu pentru ca stau in casa si nu fac nimic. Ci pentru ca nu mai pot sa ma bucur de orice clipa decat in clipa respectiva.

Nu, nu am de gand sa scriu alt post despre cat de tare ma plictisesc eu sau despre cum urasc sa ma maturizez. Nu.

O sa scriu doar un post sincer, cat mai sincer. Despre perceptii si despre...adevar. Adevarul meu.

O sa scriu postul asta pentru ca eu nu am prieteni. Cuvantul asta nu mai inseamna nimic pentru mine de ceva vreme. Nu mai cred in el. Cred doar in anumiti oameni din jurul meu si cred in sentimentele pe care le am pentru ei. Dar nu-i pot numi prieteni, ar insemna sa-i subestimez si sa le dau un termen limita de a fi in preajma mea.

O sa scriu postul asta pentru ca m-am saturat ca singurele dati cand sunt data pe spate sa fie atunci cand dansez. Nu mai vreau atata superficialitate in jur. Ca sa citez o mare clasica in viata, "se duce lumea de rapa...zau!". Unde sunt ideile geniale, unde e magia, unde sunt momentele alea care-ti dau senzatia ca ti se va schimba viata, ca esti deosebit, ca poti sa scrii o carte nemaipomenita a carei idee porneste doar de la un gest, unde sunt discutiile alea care te fac sa vrei sa schimbi lumea? Unde sunt dorintele de a deveni cineva (prin cine esti si prin cum vrei sa-i inspiri pe altii, nu prin cum arati)?Unde sunt...oamenii?

O sa scriu postul asta pentru ca m-am saturat de filmele infecte cu povesti de dragoste perfecte. Nu exista asa ceva. In viata, nu primesti o a doua sansa. Niciodata. Nu exista iubire care sa dureze pentru totdeauna. Nu exista oameni care se asteapta unul pe celalalt. Daca ti-a fost frica, sau daca ai avut nevoie de timp, sau daca pur si simplu nu ai simtit ceva special la momentul POTRIVIT (de parca ar exista asa ceva...), sau daca ti-ai dat seama prea tarziu, nu te astepta sa mai fii fericit, timpul sa nu schimbe sentimente, pentru ca nu e asa. Treci mai departe. Nu e bine sa visezi prea mult si sa interpretezi totul si astfel sa fii fericit (in lumea ta) decat daca vrei sa pari autist...

Si-o sa mai scriu postul asta pentru ca sunt ipocrita. Pentru ca de multe ori, nu recunosc cat ma bucur daca raul cuiva inseamna binele meu. Si pentru ca pot sa-i zambesc cuiva cat de frumos si de veridic pot si apoi sa-i infig un cutit in spate. Si asta doar pentru ca ma distreaza.

Si-o sa scriu postul asta pentru ca nu-mi mai pasa prea mult daca-i mai ranesc pe cei din jurul meu. Egoista sau nu, nu fac decat sa urmez exemplul.

Si-o sa scriu postul asta pentru ca nu vreau sa-si mai planga nimeni de mila, si pentru ca as vrea ca nimeni sa nu mai aiba atata incredere in cei din jurul lor si in chestiile irationale (sentimente, coicindente, semne divine, etc.)

Si-am scris postul asta. Pentru ca vreau sa ma pot uita in oglinda si sa ma urasc pentru ca ma vad, nu pentru ca ma ascund. Pentru ca nu mai vreau sa am ascuns in minte un portret al meu care devine tot mai infricosator si schimonosit, in timp ce aspectul meu ramane neatins.