Cred ca nu exista nimic mai frustrant decat sa ai o gramada de idei in minte si sa nu poti sa le exprimi. Nu in scopul de a fi auzit neaparat, ci pur si simplu pentru a le scoate din tine. Niciodata nu am fost genul care atunci cand are o problema isi convoaca imediat toti prietenii si se pune pe jeluit. Nu. Intotdeauna am stat mai intai eu cu mine, m-am calmat, am discutat, mi-am raspuns sau m-am ignorat, si abia apoi am reiesit in lume.
De data asta se intampla ceva. Altceva. Teoria mea e ca orice "altceva" e intotdeauna mai mult decat binevenit. Dar nu si de data asta. Sa zicem ca am acea problema de care vorbeam mai devreme. Sa zicem ca am incercat sa stau eu cu mine si ca rezultatul a fost un vid. Sa zicem ca am vorbit si cu prieteni. Si sa zicem ca rezultatul a fost tot vid. Sa zicem ca ma simt plina pe dinauntru, mult prea plina si sa zicem ca in momentul in care incerc sa mai fac curat, descopar ca de fapt nu e decat un mare gol inauntru. Sa zicem ca nu inteleg ce e asta...
Cred ca nu-mi ramane decat sa astept un Big-Bang si sa renasc...
No comments:
Post a Comment