Posturileprieteniei

Poza furata de pe google. Idee furata din propriul cap.

Intamplarea neasteptata.

La fel cum iarna autoritatile sunt luate prin surprindere de aparitia zapezii, tot la fel, mai nou, acestea si restul lumii sunt apasate de o problema foarte grava si neasteptata care a dat nastere multor discutii, dileme si controverse: cainii musca!

Cu toate ca noi ne-am obisnuit ca un caine sa umble cu covrigi in coada, sa apara in filmulete amuzante pe iutub sau sa ne distreze aducand mingea, se pare ca a aparut si o noua specie din acest regn: cainele care musca. Inca nu s-a stabilit exact in urma carei incrucisari de specii a aparut cainele care musca, insa foarte multi specialisti sustin ca el nu s-a dezvoltat in urma unei combinatii de gene, ci prin observatie si imitare. Se pare ca animalele au observat oamenii din jurul lor si au inceput sa le deprinda obiceiurile. Intrucat ei nu stiu sa vorbeasca si sa muste din alti oameni prin cuvinte, isi folosesc, instinctiv, dintii.

Roṣia montanӑ , castravetele murat, banana, portocala mecanicӑ ṣi mӑrul (ӑl din Albӑ-ca-Zӑpada) (I)

Nu cӑ nu s-ar fi scris deja destul - ṣi cӑ nu se scrie ȋn continuare – dar cum e un trend sӑ ȋți dai cu pӑrerea despre tot felul de chestii de interes general, mi-am mai hrӑnit ṣi eu viermiṣorii din creier ṣi acum ȋi las sӑ se exprime liber pe aici, ȋncepȃnd o serie de povestioare cu acelaṣi titlu. Aceastӑ primӑ parte are menirea de a vӑ prezenta ṣi descrie un pic personajele implicate.

Bun, ca sӑ rӑmȃnem ȋn standarde eco, ȋntrucȃt ele reprezintӑ un laitmotiv al acestei poveṣti, am ales ca personaje principale niṣte fructe ṣi legume: roṣia montanӑ – vedeta poveṣtii, reprezintӑ…ṣtim cu toții despre ce e vorba, e locul ӑla de care pȃnӑ de curȃnd ne durea pe toți ȋn paiṣpe, ȋn bunul caz ȋn care ṣtiam cӑ existӑ. Dar o s-o personificӑm, ca la ṣcoalӑ, ca ṣi pe toate celelalte personaje implicate ȋn aceasta nuvelӑ fabulӑ fabuloasӑ, ca s-o cunoaṣtem mai bine. Hai sӑ n-o mai lungim ṣi sӑ ȋncepem.

Roṣia Montanӑ e o don’ṣoarӑ cӑreia ȋi plac bijuteriile ṣi care e pe moarte. Acum, zӑu cӑ prost tre sӑ fii sӑ nu profiți de ea ṣi sӑ nu ȋi furi podoabele, cӑ are multe! Ṣi s-a profitat destul, exploatӑri ca lumea se fac ȋncӑ din secolul XX (nu XXX!). Ce este diferit astӑzi e cӑ exploatӑrile de acum, care se vor ȋntinde pe 20 ṣi ceva de ani, vor cam fi definitive. Ar fi fost de muuuult aṣa dacӑ exista tehnica ṣi aparatura. Ṣi chiar ṣi acum putem spune cӑ nu existӑ o tehnicӑ ṣi o aparaturӑ bine puse la punct. Dar acum existӑ planul, existӑ contractul. Nu numai cӑ va fi folositӑ cianurӑ ȊN CONTINUARE (pentru cӑ deṣi toți sar de cur ȋn sus, cianura e folositӑ de mult ȋn procesul ӑsta, nu e nimic nou pentru cei cӑrora chiar le pasӑ de ce se ȋntȃmplӑ cu roṣioara noastrӑ ṣi care chiar sunt informați, nu doar influențați), dar, de data asta, pentru ca treaba sӑ fie “mai eficientӑ”, o vor folosi direct pe cantitatea de minereu extrasӑ, nu pe concentrate – astfel, distrugerile vor fi mai mari ṣi de nerecuperat, pentru cӑ ṣi cantitatea de cianurӑ va fi exponențial mai mare. Aṣadar, biata Roṣie suferӑ. Dar, ȋn fond, ӑsta ȋi e destinul, cӑ are minereuri importante ȋn ea. Aṣadar (din nou), toatӑ lumea spune cӑ Roṣia Montanӑ nu trebuie vȃndutӑ, ȋnsӑ nu zice nimeni cӑ nu trebuie exploatatӑ – iar prin exploatare oricum, inevitabil, locul va fi distrus ȋn timp, cӑ e ȋn 20 de ani sau ȋn 100 de ani, tot va dispӑrea – adicӑ, susținem sus ṣi tare cӑ adevarata bogӑție a locului e frumusețea naturalӑ ṣi d-aia nu trebuie s-o dӑm, dar dacӑ ar apӑrea un proiect mai ok ṣi ne-ar ieṣi mai mulți bani, nu am mai fi aṣa deranjați – vorbim ṣi despre categoria ipocriților imediat.

Haideți sӑ vorbim despre castravetele murat. Castravetele murat este politicianul, ӑla care face parte din borcanul de castraveți murați, Guvernul. Acest castravete, o acriturӑ egoistӑ ṣi cu un IQ atȃt de mare pe cȃt te aṣtepți sӑ aibӑ un castravete, joacӑ un rol foarte important ȋn povestea noastrӑ. Noi suntem idioți cӑ avem impresia cӑ niṣte castraveți murați ne pot reprezenta interesele ṣi pot alege pentru noi – cӑ ȋn fond d-aia ȋi alegem, ca sӑ nu trebuiascӑ la orice rahat sӑ facem o adunare bӑtrȃneascӑ cu toatӑ populația ȋnainte de a lua o hotӑrȃre.  Ṣi uite CӐ CAstraveții au decis din nou: ce s-au gȃndit ei? “Mӑ, roṣioara asta e cam tare ea aṣa, ia s-o dӑm noi!” Ṣi s-a trezit unu’ care cȃnd era mic ȋl pӑcӑlea frati-su ṣi ȋi lua mereu gumele, dȃndu-i la schimb abțibildurile cu maṣini, ṣi a zis cӑ acum se rӑzbunӑ el ṣi dӑ aurul, cӑ ce sa facӑ cu el, nevastӑ-sa are bijuterii destule, ṣi mӑ-sa ṣi el, ṣi mai bine ia niṣte bani, cӑ p-ӑia ȋi foloseṣti la orice, nu doar la bijuterii, poți sӑ-ti iei ṣi țoale ṣi mȃncare, sӑ faci ṣi excursii ṣi cȃte altele. Poate el credea cӑ ia guma, dar a luat tot poza cu maṣinӑ. Mai exact, 25% plus o redevențӑ (rentӑ) de 6%. Bam, bam! Ṣi a venit momentul sӑ vorbim despre bananӑ.

Ṣtim cu toți cӑ bananele au o formӑ falicӑ. De aceea, ȋntrucȃt ȋṣi lovesc formele falice de fețele noastre cu o naturalețe ṣi o nonṣalanțӑ incredibile, ȋn aceastӑ poveste, Roṣia Montana Gold Corporation sunt banana. (ṣi castraveții au cam aceeaṣi formӑ, sӑ nu uitӑm) Aceastӑ companie cu acte ȋn neregulӑ ṣi licențӑ expiratӑ ȋṣi permite sӑ facӑ ce vrea cu Roṣia. Roṣia e mai moale, mai domoalӑ, ea nu riposteazӑ cӑ ȋṣi cunoaṣte destinul. Nu o sӑ discut mai mult despre bananӑ cӑ nu are sens, ȋnsӑ cӑ tot am menționat cȃt de neajutoratӑ e Roṣia Montanӑ, trebuie neapӑrat sӑ trec la portocalele mecanice.

Portocalele mecanice – probabil cele mai dinamice ṣi colorate personaje din ecuație. Protestatarii, ӑia care comenteazӑ ṣi au o opinie, ӑia care comenteazӑ, dar n-au nicio opinie (sau idee, whatsoever), ӑia care ȋi influențeazӑ pe alții, ӑia care sunt influențați – oamenii de rȃnd. Ӑia cu ONG-uri. Ӑia fӑrӑ. Ӑia care pȃnӑ sӑ afle cӑ banana face milkshake pe noi nu aveau nicio treabӑ cu Roṣia. Ӑia care habar n-aveau cӑ existӑ oameni fӑrӑ locuri de muncӑ acolo, sӑraci vai de ei, ӑia care, probabil, cӑ nu au fost niciodatӑ acolo, asta dacӑ au auzit de existența locului dinainte de toatӑ povestea asta cu extracțiile. Ӑia din care țȃṣneṣte dintr-o datӑ prin toți porii un naționalism dubios. Printre ei, se aflӑ ṣi oameni care ṣtiu despre ce vorbesc ṣi care ies ȋn stradӑ pentru cӑ ei chiar cred cӑ pot schimba ceva aṣa. Pentru cӑ ȋi ȋmpinge simțul civic de la spate. Pentru cӑ ei chiar cred. Pentru cӑ uitӑ de castraveți. Oricum ar fi, despre orice categorie am vorbi, toți sunt niṣte portocale mecanice. Cu acțiuni ṣi gȃndiri mecanice. Ӑla ṣtie cӑ el tre sӑ ținӑ la țara lui ṣi sӑ iasӑ la protest. Ӑlalalt ṣtie cӑ trendul e sӑ vorbeṣti despre subiect. Sau sӑ ieṣi ṣi tu la protest, da’ nu prea ṣtii de ce. Altu’ e o portocalӑ-n pana mea, nu gȃndeṣte!

Ṣi aṣa am ajuns cu paṣi repezi la ultima piesӑ care ȋntregeṣte imaginea: mӑrul - ӑl din Albӑ-ca-Zӑpada, filmul, varianta aia de pe Hallmark, ӑla jumate alb, jumate roṣu ṣi otrӑvit. Media ṣi jurnaliṣtii. Ӑṣtia fie sunt pasionați de meserie, fie danseazӑ dupӑ cum li se cȃntӑ. Ei formeazӑ opinii, informeazӑ portocalele, sunt ba pro, ba contra castraveților ṣi bananelor ṣi manipuleazӑ mult. Sunt ba albi, ba roṣii. Sunt ṣi albi ṣi roṣii.

To be continued...