Nu cӑ nu s-ar fi scris deja destul - ṣi cӑ nu se scrie ȋn
continuare – dar cum e un trend sӑ ȋți dai cu pӑrerea despre tot felul de
chestii de interes general, mi-am mai hrӑnit ṣi eu viermiṣorii din creier ṣi
acum ȋi las sӑ se exprime liber pe aici, ȋncepȃnd o serie de povestioare cu
acelaṣi titlu. Aceastӑ primӑ parte are menirea de a vӑ prezenta ṣi descrie un
pic personajele implicate.
Bun, ca sӑ rӑmȃnem ȋn standarde eco, ȋntrucȃt ele reprezintӑ
un laitmotiv al acestei poveṣti, am ales ca personaje principale niṣte fructe ṣi
legume: roṣia montanӑ – vedeta poveṣtii, reprezintӑ…ṣtim cu toții despre ce e
vorba, e locul ӑla de care pȃnӑ de curȃnd ne durea pe toți ȋn paiṣpe, ȋn bunul
caz ȋn care ṣtiam cӑ existӑ. Dar o s-o personificӑm, ca la ṣcoalӑ, ca ṣi pe
toate celelalte personaje implicate ȋn aceasta nuvelӑ fabulӑ fabuloasӑ, ca s-o
cunoaṣtem mai bine. Hai sӑ n-o mai lungim ṣi sӑ ȋncepem.
Roṣia Montanӑ e o don’ṣoarӑ cӑreia ȋi plac bijuteriile ṣi
care e pe moarte. Acum, zӑu cӑ prost tre sӑ fii sӑ nu profiți de ea ṣi sӑ nu ȋi
furi podoabele, cӑ are multe! Ṣi s-a profitat destul, exploatӑri ca lumea se
fac ȋncӑ din secolul XX (nu XXX!). Ce este diferit astӑzi e cӑ exploatӑrile de
acum, care se vor ȋntinde pe 20 ṣi ceva de ani, vor cam fi definitive. Ar fi
fost de muuuult aṣa dacӑ exista tehnica ṣi aparatura. Ṣi chiar ṣi acum putem
spune cӑ nu existӑ o tehnicӑ ṣi o aparaturӑ bine puse la punct. Dar acum existӑ
planul, existӑ contractul. Nu numai cӑ va fi folositӑ cianurӑ ȊN CONTINUARE (pentru
cӑ deṣi toți sar de cur ȋn sus, cianura e folositӑ de mult ȋn procesul ӑsta, nu
e nimic nou pentru cei cӑrora chiar le pasӑ de ce se ȋntȃmplӑ cu roṣioara
noastrӑ ṣi care chiar sunt informați, nu doar influențați), dar, de data asta,
pentru ca treaba sӑ fie “mai eficientӑ”, o vor folosi direct pe cantitatea de
minereu extrasӑ, nu pe concentrate – astfel, distrugerile vor fi mai mari ṣi de
nerecuperat, pentru cӑ ṣi cantitatea de cianurӑ va fi exponențial mai mare. Aṣadar,
biata Roṣie suferӑ. Dar, ȋn fond, ӑsta ȋi e destinul, cӑ are minereuri
importante ȋn ea. Aṣadar (din nou), toatӑ lumea spune cӑ Roṣia Montanӑ nu
trebuie vȃndutӑ, ȋnsӑ nu zice nimeni cӑ nu trebuie exploatatӑ – iar prin
exploatare oricum, inevitabil, locul va fi distrus ȋn timp, cӑ e ȋn 20 de ani sau
ȋn 100 de ani, tot va dispӑrea – adicӑ, susținem sus ṣi tare cӑ adevarata
bogӑție a locului e frumusețea naturalӑ ṣi d-aia nu trebuie s-o dӑm, dar dacӑ
ar apӑrea un proiect mai ok ṣi ne-ar ieṣi mai mulți bani, nu am mai fi aṣa
deranjați – vorbim ṣi despre categoria ipocriților imediat.
Haideți sӑ vorbim despre castravetele murat. Castravetele
murat este politicianul, ӑla care face parte din borcanul de castraveți
murați, Guvernul. Acest castravete, o acriturӑ egoistӑ ṣi cu un IQ atȃt de mare
pe cȃt te aṣtepți sӑ aibӑ un castravete, joacӑ un rol foarte important ȋn
povestea noastrӑ. Noi suntem idioți cӑ avem impresia cӑ niṣte castraveți murați
ne pot reprezenta interesele ṣi pot alege pentru noi – cӑ ȋn fond d-aia ȋi
alegem, ca sӑ nu trebuiascӑ la orice rahat sӑ facem o adunare bӑtrȃneascӑ cu
toatӑ populația ȋnainte de a lua o hotӑrȃre.
Ṣi uite CӐ CAstraveții au decis din nou: ce s-au gȃndit ei? “Mӑ, roṣioara
asta e cam tare ea aṣa, ia s-o dӑm noi!” Ṣi s-a trezit unu’ care cȃnd era mic
ȋl pӑcӑlea frati-su ṣi ȋi lua mereu gumele, dȃndu-i la schimb abțibildurile cu
maṣini, ṣi a zis cӑ acum se rӑzbunӑ el ṣi dӑ aurul, cӑ ce sa facӑ cu el,
nevastӑ-sa are bijuterii destule, ṣi mӑ-sa ṣi el, ṣi mai bine ia niṣte bani, cӑ
p-ӑia ȋi foloseṣti la orice, nu doar la bijuterii, poți sӑ-ti iei ṣi țoale ṣi
mȃncare, sӑ faci ṣi excursii ṣi cȃte altele. Poate el credea cӑ ia guma, dar a
luat tot poza cu maṣinӑ. Mai exact, 25% plus o redevențӑ (rentӑ) de 6%. Bam,
bam! Ṣi a venit momentul sӑ vorbim despre bananӑ.
Ṣtim cu toți cӑ bananele au o formӑ falicӑ. De aceea,
ȋntrucȃt ȋṣi lovesc formele falice de fețele noastre cu o naturalețe ṣi o nonṣalanțӑ
incredibile, ȋn aceastӑ poveste, Roṣia Montana Gold Corporation sunt banana. (ṣi
castraveții au cam aceeaṣi formӑ, sӑ nu uitӑm) Aceastӑ companie cu acte ȋn
neregulӑ ṣi licențӑ expiratӑ ȋṣi permite sӑ facӑ ce vrea cu Roṣia. Roṣia e mai
moale, mai domoalӑ, ea nu riposteazӑ cӑ ȋṣi cunoaṣte destinul. Nu o sӑ discut
mai mult despre bananӑ cӑ nu are sens, ȋnsӑ cӑ tot am menționat cȃt de
neajutoratӑ e Roṣia Montanӑ, trebuie neapӑrat sӑ trec la portocalele mecanice.
Portocalele mecanice – probabil cele mai dinamice ṣi
colorate personaje din ecuație. Protestatarii, ӑia care comenteazӑ ṣi au o opinie,
ӑia care comenteazӑ, dar n-au nicio opinie (sau idee, whatsoever), ӑia care ȋi
influențeazӑ pe alții, ӑia care sunt influențați – oamenii de rȃnd. Ӑia cu ONG-uri.
Ӑia fӑrӑ. Ӑia care pȃnӑ sӑ afle cӑ banana face milkshake pe noi nu aveau nicio
treabӑ cu Roṣia. Ӑia care habar n-aveau cӑ existӑ oameni fӑrӑ locuri de muncӑ
acolo, sӑraci vai de ei, ӑia care, probabil, cӑ nu au fost niciodatӑ acolo,
asta dacӑ au auzit de existența locului dinainte de toatӑ povestea asta cu
extracțiile. Ӑia din care țȃṣneṣte dintr-o datӑ prin toți porii un naționalism
dubios. Printre ei, se aflӑ ṣi oameni care ṣtiu despre ce vorbesc ṣi care ies
ȋn stradӑ pentru cӑ ei chiar cred cӑ pot schimba ceva aṣa. Pentru cӑ ȋi ȋmpinge
simțul civic de la spate. Pentru cӑ ei chiar cred. Pentru cӑ uitӑ de
castraveți. Oricum ar fi, despre orice categorie am vorbi, toți sunt niṣte
portocale mecanice. Cu acțiuni ṣi gȃndiri mecanice. Ӑla ṣtie cӑ el tre sӑ ținӑ
la țara lui ṣi sӑ iasӑ la protest. Ӑlalalt ṣtie cӑ trendul e sӑ vorbeṣti despre
subiect. Sau sӑ ieṣi ṣi tu la protest, da’ nu prea ṣtii de ce. Altu’ e o
portocalӑ-n pana mea, nu gȃndeṣte!
Ṣi aṣa
am ajuns cu paṣi repezi la ultima piesӑ care ȋntregeṣte imaginea: mӑrul - ӑl din
Albӑ-ca-Zӑpada, filmul, varianta aia de pe Hallmark, ӑla jumate alb, jumate roṣu
ṣi otrӑvit. Media ṣi jurnaliṣtii. Ӑṣtia fie sunt pasionați de meserie, fie danseazӑ
dupӑ cum li se cȃntӑ. Ei formeazӑ opinii, informeazӑ portocalele, sunt ba pro,
ba contra castraveților ṣi bananelor ṣi manipuleazӑ mult. Sunt ba albi, ba roṣii.
Sunt ṣi albi ṣi roṣii.
To be continued...
No comments:
Post a Comment