Go tell my baby that i miss him!

Traiasca Romania!

In toti anii trecuti am avut o atitudine batjocoritoare, sarcastica...Daca de 1 decembrie spuneam "Traiasca Romania" se stia ca e o urare acida. Anul asta vreau sa spun din toata inima "Traiasca Romania!"...Romania, o tara ce abunda intr-o istorie infloritoare, in peisaje superbe, in oameni de valoare, in succese... Da, stiu ca suna ciudat si ca probabil va imaginati ca din nou fac misto. Nu, chiar nu. Chiar e adevarat tot ce zic aici. Bineinteles daca ignor prezentul. De fapt daca ignor perioada incepand cu '89 si pana in prezent. Avem o tara frumoasa, avem o tara de care candva au depins altii. Daca am ajuns acum in stadiul asta, tot din cauza noastra e. Toata lumea vorbeste pe la colturi, critica, blesteama, se roaga, detesta, injura, se da intelectuala, se crede prea importanta si asa mai departe...Dar cine face ceva? Prea putini. Un lucru nu ajunge sa fie intr-un anumit fel decat ori prin indiferenta si uitare, ori in urma actiunilor celor care l-au folosit. La fel se intampla si cu o tara. Toata lumea s-a bucurat de falsa democratie de dupa Revolutie, toti au inceput sa-si "traiasca viata" liber, toti s-au transformat in niste egoisti care se trezesc acum sa blameze tara pentru toate problemele lor, carora li se pare ciudat ce se intampla in jurul lor, carora nu le vine sa creada cata rautate e in jur...Nu pot sa spun decat ca ce semeni, aia culegi!


In fine...Azi, de 1 decembrie, nu am decat doua urari de facut:
1. "Traiasca Romania!"
2. "Desteapta-te, romane!"

When karma hits again...

Cred ca nu exista nimic mai frustrant decat sa ai o gramada de idei in minte si sa nu poti sa le exprimi. Nu in scopul de a fi auzit neaparat, ci pur si simplu pentru a le scoate din tine. Niciodata nu am fost genul care atunci cand are o problema isi convoaca imediat toti prietenii si se pune pe jeluit. Nu. Intotdeauna am stat mai intai eu cu mine, m-am calmat, am discutat, mi-am raspuns sau m-am ignorat, si abia apoi am reiesit in lume.
De data asta se intampla ceva. Altceva. Teoria mea e ca orice "altceva" e intotdeauna mai mult decat binevenit. Dar nu si de data asta. Sa zicem ca am acea problema de care vorbeam mai devreme. Sa zicem ca am incercat sa stau eu cu mine si ca rezultatul a fost un vid. Sa zicem ca am vorbit si cu prieteni. Si sa zicem ca rezultatul a fost tot vid. Sa zicem ca ma simt plina pe dinauntru, mult prea plina si sa zicem ca in momentul in care incerc sa mai fac curat, descopar ca de fapt nu e decat un mare gol inauntru. Sa zicem ca nu inteleg ce e asta...



Cred ca nu-mi ramane decat sa astept un Big-Bang si sa renasc...