Revenire dupa muuuuult timp...Puzzle de idei...Postare cu sau fara sens...
Se spune ca nu poti avea un prezent fara sa ai un trecut.E adevarat.Dar, din pacate de multe ori trecutul asta ne umbreste prezentul.In loc sa invatam din greseli, noi preferam sa ne lasam prada fricii si sa ne ascundem, sa ne inchidem in noi...Uneori, chiar ne este imposibil sa mai avem un prezent tocmai pentru ca am avut un trecut.Tocmai pentru ca traim in trecut.
Am fost si eu candva asa.Cand eram lovita si desi incercam sa uit, cu atat mai mult ma afundam in amintiri.Cand abia daca mai reuseam sa realizez ca ziua de azi nu e ca ieri, da' pai sa descopar ascunsa prin vreun loc intunecat al mintii mele tulburate ideea ca exista si o ziua de maine...Cand nimic nu mai conta si in loc sa simt ca o raza de soare ma mangaie, sa simt numai arsuri...
Dar totul a trecut.Trece!Si intotdeauna va fi asa.Si incet-incet, te redresezi, lucrurile intra din nou pe fagasul normal, te vindeci si accepti.Si cresti.Si incepi sa traiesti din nou.Iti dai seama ca nu are rost sa-ti irosesti timp din viata pentru ceva ce a fost...Te simti vinovat, regreti,te ierti, ierti, inveti, te schimbi, mergi mai departe, iti recapeti inocenta zambetului..Si-ti traiesti prezentul.
Realizezi ca totul face parte din viata.Totul se intampla cu un motiv.Chiar daca uneori motivul este ca nu exista niciun motiv.
Si apoi...
Nu ti s-a intamplat niciodata sa astepti un lucru cu mare nerabdare, cu o sete nebuneasca, cu o speranta nemarginita?Sa astepti clipa cu atata bucurie, incat parca sa ajungi s-o traiesti de dinainte sa-i fi venit vremea?Tot felul de senzatii puternice, reactii chimice, sentimente, emotii, semne de intrebare, batai de inima aproape dureroase si chinuitoare...scenarii.Si parca totul ar fi real, parca deja ai trait clipa aia de atatea ori.Diseci legatura (sau poate distanta, ia-o cum vrei...) dintre trecut, prezent si viitor, cu toate ca stii foarte bine ca nu poti interactiona cu ceva inexistent.
Ai vreodata sentimentul ca maine se va intampla ceva...?Ceva diferit, bun sau rau, oricum ar fi, ceva care o sa te faca sa simti.Ignori momentul de fata, sentimentul te acapareaza, toata fiinta ta e reflectata in viitor...
Eu am trait in trecut...
Am trait in prezent...
Acum, va transmit salutari din viitor.Unde uneori e soare, uneori e furtuna, uneori e colorat, alteori e liniste, e...E!
Uneori chiar nu poti avea un prezent daca nu ai un viitor.
Wednesday, December 17, 2008
Saturday, July 12, 2008
This is how
My life's a devious road and all i do is take crossed and clumsy steps...
"Ah, but you are alone. Who knows what you have spoken to the darkness, alone, in the bitter watches of the night, when all your life seems to shrink, the walls of your bower closing in about you, a hutch to trammel some wild thing in? So fair, yet so cold like a morning of pale Spring still clinging to Winter."
Tuesday, July 08, 2008
The Fiends
Poze tembele si ciudate...:D (a doua e dubiosenia dubioseniilor =)), ca sa nu ziceti ca va stric doar voua imaginea)
Fiends in diverse etape ale vietilor lor...Love ya, guys!:X Chiar daca uneori n-o arat si ma comport ca un trol cu cine nu trebuie!
Wednesday, July 02, 2008
You...
...suck and that's sad!Cu dedicatie speciala pentru prieteniile de genul: "Tu-mi dai ciorna ta, eu-ti dau ciorna mea!"
Saturday, June 07, 2008
Us...
Postul asta e pentru persoanele din poza exclusiv, dar in acelasi timp pentru/despre prietenie in general.
Zambete, dragoste, nebunie, bere, baruri, muzica, urlete, certuri, lacrimi, gelozie, impacari, fir invizibil, excursii, plimbari, petreceri, parcuri, mare, lumi interioare, poze, dans, iubiri, depresii, ciocolata, cumparaturi, stres, emotii, putere, muscaturi, vanatai, zgarieturi, vise, impliniri, caderi, poezii, scrieri, caiete, povestioare, saruturi, cadouri, surprize, dezamagiri, complicitate, evadari, apropieri, indepartari, rece, fierbinte, dulce, sex and the city-ish, narghilea, tigari, cocktail, tequila, vodka, vin, betii, pierderi, reveniri, ciudatenie, leagan, negru, amarui, "dupa bac", glume, farse, scoala, tembele, ras, socante, schimbare, alegeri, greseli, drumuri, legaturi, semne...
Cam in aceste cuvinte as putea defini relatia noastra de prietenie; sunt atat de putine pentru ca totul a fost atat de special si de intens mereu, bun sau rau, incat cuvintele nu-si prea au locul aici.
Patru ani petrecuti impreuna.Ne-am suportat una pe alta, ne-am ajutat una pe alta, ne-am certat una cu alta, ne-am impacat, ne-am apropiat, ne-am indepartat, oricum ar fi fost, ne-am ocupat timpul una alteia si acum am strans o impresionanta colectie de amintiri care mai de care mai traznite, amintiri care ne vor urmari pretutindeni si care vor fi inlocuite si reinnoite de altele mult mai frumoase, pentru ca o prietenie ca a noastra nu are cum sa se sfarseasca indiferent de ce va fi.Intre noi a existat si va exista mereu un fir invizibil care ne leaga si de fiecare data cand vom fi departe una de alta si ni se va face dor, o sa tragem de el si-o sa ne regasim.
Acum ca se termina liceul, incepe o noua epoca a vietii noastre in care poate c-o vom lua pe drumuri diferite, dar vietile noastre nu vor fi complete decat daca pana la sfarsitul drumului vom fi din nou impreuna.
Fiends, micii satanisti si Liuta, fratzici, didutzi, gazelute si zebrute, mates, oricum ne-am tot numit de-a lungul vremii conteaza doar ca am trecut prin multe impreuna si ca prietenia noastra a rezistat oricarei probe si va tot rezista pentru ca ne-am insemnat intre noi...fie fizic (:P), fie, mai ales, sufleteste.Va iubesc in orice fel posibil!
Toate pentru una si una pentru toate!
Friday, April 04, 2008
Friday, March 21, 2008
La moda (fatah, mi-e rau!)
Poi, ce?Stiu eu sa ma machiez sexy...Si...cred c-am spart normele cu buzele mele in poza asta, nu, fatah?!
Wednesday, March 19, 2008
La pollution...
Le pere parle avec ses enfants
Le pere: D'apres la meteo, on devrait voir un peu de soleil, si la pollution le permet...
Enfant 1: C'est quoi, la meteo ?
Enfant 2: C'est quoi, le soleil ?
Le pere: D'apres la meteo, on devrait voir un peu de soleil, si la pollution le permet...
Enfant 1: C'est quoi, la meteo ?
Enfant 2: C'est quoi, le soleil ?
Friday, March 07, 2008
Bring up the noise/Crash down the system!
Ma tot gandesc de cateva zile incoace la luminosul viitor care ma asteapta, cand voi intra la facultate si-mi voi aprofunda studiile, primind tot mai multa si mai multa cantitate de informatie folositoare si care ma va ajuta pe mai departe, reusind sa-mi gasesc un loc de munca unde sa pot demonstra ca sunt o profesionista, asta numai datorita sistemului de invatamant din facultate...
Okay.Sa revenim cu picioarele pe pamant!Rewinding...
De cateva zile incoace, adica de cand am fost ultima oara la meditatii la engleza (pentru ca voi da la facultatea de limbi straine), ma tot gandesc la "stralucitul" viitor care ma asteapta nu numai in timpul facultatii, ci mai ales dupa terminarea ei.De ce spun asta ?Pentru ca, la aceasta ultima sedinta de meditatii a participat si o tipa care este anul doi la aceeasi facultate la care voi da si eu...Fata a venit sa mai invete si ea ceva, pentru ca spunea ca la facultate nu face mai nimic, ba chiar stie mai putin decat stia intr-a 12-a...Asadar, macar de-ar fi stagnat, ar fi fost chiar bine, dar nu, in loc sa evolueze, cum ar fi fost normal, chiar s-a ajuns la involutie, ca doar asa-i la noi, un pas inainte, apoi doi inapoi.Nu numai ca nu se invata nimic, dar se mai si uita ce se stia inainte.
Si-atunci, care mai e rostul unei facultati?Pot sa involuez si fara sa pierd 4 ani din viata aiurea...Sa ma duc la o facultate si s-o termin doar pentru a lua o prostie de diploma ca sa ma pot angaja la un loc de munca unde sa fiu mai bine platita doar pentru ca am o nenorocita de hartie care nu dovedeste nimic? La ce bun toate astea?Sa ma angajez si sa-mi doresc mereu sa promovez si sa castig cat mai multi bani, sa fiu mereu stresata din cauza asta si sa nu am deloc timp pentru mine sau pentru familie, ca apoi sa ma trezesc ca am imbatranit si ca am trait atat de mult fara sa fac nimic, fara sa-mi implinesc viata...?Nu.Daca ar fi dupa mine, as pleca chiar acum la mare, mi-as lua toti prietenii cu mine si ne-am distra, am trai totul intens, fara facultate, fara bani, fara stres, doar noi, soarele, nisipul, marea si cerul, pana am muri privindu-le...Eu as simti ca am trait cu adevarat!
Dar nu asta era ideea postului, am luat-o pe aratura...
Ideea era ca societatea in care traim noi azi e total intoarsa cu fundu-n sus si sistemul e eronat.Si nu e vorba numai de facultati, in majoritatea fiind aceeasi situatie ca si la limbi straine, ci de intregul sistem, sistem care nu face decat sa ne manipuleze, dar ne da impresia ca suntem stapani pe propriile noastre vieti, iar prin invatamant nu face decat sa ne indobitoceasca tot mai mult...So, let's fucking crash the shitty system, sa ne facem auziti si apoi, sa ne vedem de vietile noastre!
Okay.Sa revenim cu picioarele pe pamant!Rewinding...
De cateva zile incoace, adica de cand am fost ultima oara la meditatii la engleza (pentru ca voi da la facultatea de limbi straine), ma tot gandesc la "stralucitul" viitor care ma asteapta nu numai in timpul facultatii, ci mai ales dupa terminarea ei.De ce spun asta ?Pentru ca, la aceasta ultima sedinta de meditatii a participat si o tipa care este anul doi la aceeasi facultate la care voi da si eu...Fata a venit sa mai invete si ea ceva, pentru ca spunea ca la facultate nu face mai nimic, ba chiar stie mai putin decat stia intr-a 12-a...Asadar, macar de-ar fi stagnat, ar fi fost chiar bine, dar nu, in loc sa evolueze, cum ar fi fost normal, chiar s-a ajuns la involutie, ca doar asa-i la noi, un pas inainte, apoi doi inapoi.Nu numai ca nu se invata nimic, dar se mai si uita ce se stia inainte.
Si-atunci, care mai e rostul unei facultati?Pot sa involuez si fara sa pierd 4 ani din viata aiurea...Sa ma duc la o facultate si s-o termin doar pentru a lua o prostie de diploma ca sa ma pot angaja la un loc de munca unde sa fiu mai bine platita doar pentru ca am o nenorocita de hartie care nu dovedeste nimic? La ce bun toate astea?Sa ma angajez si sa-mi doresc mereu sa promovez si sa castig cat mai multi bani, sa fiu mereu stresata din cauza asta si sa nu am deloc timp pentru mine sau pentru familie, ca apoi sa ma trezesc ca am imbatranit si ca am trait atat de mult fara sa fac nimic, fara sa-mi implinesc viata...?Nu.Daca ar fi dupa mine, as pleca chiar acum la mare, mi-as lua toti prietenii cu mine si ne-am distra, am trai totul intens, fara facultate, fara bani, fara stres, doar noi, soarele, nisipul, marea si cerul, pana am muri privindu-le...Eu as simti ca am trait cu adevarat!
Dar nu asta era ideea postului, am luat-o pe aratura...
Ideea era ca societatea in care traim noi azi e total intoarsa cu fundu-n sus si sistemul e eronat.Si nu e vorba numai de facultati, in majoritatea fiind aceeasi situatie ca si la limbi straine, ci de intregul sistem, sistem care nu face decat sa ne manipuleze, dar ne da impresia ca suntem stapani pe propriile noastre vieti, iar prin invatamant nu face decat sa ne indobitoceasca tot mai mult...So, let's fucking crash the shitty system, sa ne facem auziti si apoi, sa ne vedem de vietile noastre!
Friday, February 29, 2008
Cica leapsa
Wednesday, January 09, 2008
Societate la scara mica
Sa zicem ca viata este o calatorie cu autobuzul, unde autobuzul va fi considerat societatea umana.Timpul se va numara in statii, iar moartea va fi considerata capatul de linie.Bineinteles, totul ipotetic vorbind.
De ce am considerat eu autobuzul ca un fel de societate la scara mica?Poi, s-o luam pe rand.
In primul rand, atat iarna, cand e foarte frig, cat si vara, cand e extrem de cald, si autobuzele sunt pline cu oameni, geamurile (care acum sunt oricum foarte mici, la autobuzele astea noi) sunt inchise si deci devin aburite si nu poti vedea nimic din ce este in exterior.Intr-o societate, analog este felul in care omul este ingradit si nu mai poate vedea ce este dincolo de limitele impuse de acea societate.
In al doilea rand, avem acoperisul autobuzului.Din cauza acoperisului, nu poti vedea cerul, nu poti vedea soarele, ma rog, you got the picture. Ideea e ca si intr-o societate exista acest "acoperis" reprezentat de cei care detin puterea si care impun legi si conventii si, ca urmare, apare din nou limitarea, constrangerea care nu duc decat la supunere si manipulare a masei.
Apoi, avem elementul (o, nenorocit element!) numit aglomeratie (care de obicei este gasit in stransa legatura cu nervi, atmosfera incarcata, irascibilitate).Aici avem mai multe puncte de discutat.Primul ar fi ca nu e loc, sunt prea multi oameni ingramaditi intr-un spatiu mult prea mic, dar nimeni nu poate face ceva ca sa schimbe asta, ci trebuie sa se conformeze.La fel e si-n societate, prea multi imputiti de oameni irelevanti si nefolositori, care nu fac decat sa-ti respire aerul si eventual sa-ti impoaie capul cu tampenii.Ceea ce ma duce cu gandul la al doilea punct, si anume, la faptul ca in aglomeratia din autobuz esti obligat/nevoit sa asculti discutiile altora sau radioul soferului dat la maxim, chit ca vrei, chit ca nu vrei.Analog pentru om, parte a societatii, care e nevoit sa taca si sa-nghita-n sec la cantitatea de informatie cu care este asaltat pe toate partile (media, internet, alti oameni), si sa se supuna pentru ca nu are cum sa opreasca acest lucru.(If you can't beat them, join them!)
Dar nu intotdeauna este aglomeratie in autobuze si in situatia asta, daca vreo frana te ia prin surprindere, cazi, si din reflex/instinct vrei sa te prinzi de ceva (bara/om/aer).Intr-o societate, de obicei, cand un om cade (metaforic vorbind), nu cade singur.Asa sunt oamenii, daca ei sunt in situatii critice, vor sa-i traga si pe altii la fund.
Acum sa ajungem la elementul bani.Pentru a circula cu autobuzul conform normelor, trebuie sa ai abonament, sau cel putin un bilet.That reminds of taxes.Oare de ce?Iar controlorii reprezinta fiscul.
Survival of the fittest.Trebuie sa stii cum sa te strecori ca sa poti ajunge in autobuz si daca esti tare, prinzi si loc pe scaun, analog pentru viata sociala, posturi de munca, furatul locurilor de munca ale altora, s.a.m.d.
Valorile societatii?Poi...hmmm.Propriul meu bine...binele meu propriu...Ah, si sa-mi fie mie bine!Cam la asta se rezuma, si daca e cu putinta sa-i calc pe altii in picioare, cu atat mai bine.(cred ca aici se potriveste cel mai bine analogia intre autobuz si societate)
In ultimul rand (last, but not least), soferul.El reprezinta "pilonul societatii", el este conducatorul si de el depinde bunastarea oamenilor si a calatoriei lor.
-> Ideea acestui post mi-a venit in timp ce eram in autobuz, intr-o aglomeratie mai mult decat insuportabila, unde nu puteam respira, nu aveam loc sa cad in caz de vreo frana neasteptata(ca nu ma puteam tine de nicio bara - nu era loc) si ma gandeam ca gata, demisionez!Mersul spre scoala si inapoi de la scoala a devenit un chin!!!
De ce am considerat eu autobuzul ca un fel de societate la scara mica?Poi, s-o luam pe rand.
In primul rand, atat iarna, cand e foarte frig, cat si vara, cand e extrem de cald, si autobuzele sunt pline cu oameni, geamurile (care acum sunt oricum foarte mici, la autobuzele astea noi) sunt inchise si deci devin aburite si nu poti vedea nimic din ce este in exterior.Intr-o societate, analog este felul in care omul este ingradit si nu mai poate vedea ce este dincolo de limitele impuse de acea societate.
In al doilea rand, avem acoperisul autobuzului.Din cauza acoperisului, nu poti vedea cerul, nu poti vedea soarele, ma rog, you got the picture. Ideea e ca si intr-o societate exista acest "acoperis" reprezentat de cei care detin puterea si care impun legi si conventii si, ca urmare, apare din nou limitarea, constrangerea care nu duc decat la supunere si manipulare a masei.
Apoi, avem elementul (o, nenorocit element!) numit aglomeratie (care de obicei este gasit in stransa legatura cu nervi, atmosfera incarcata, irascibilitate).Aici avem mai multe puncte de discutat.Primul ar fi ca nu e loc, sunt prea multi oameni ingramaditi intr-un spatiu mult prea mic, dar nimeni nu poate face ceva ca sa schimbe asta, ci trebuie sa se conformeze.La fel e si-n societate, prea multi imputiti de oameni irelevanti si nefolositori, care nu fac decat sa-ti respire aerul si eventual sa-ti impoaie capul cu tampenii.Ceea ce ma duce cu gandul la al doilea punct, si anume, la faptul ca in aglomeratia din autobuz esti obligat/nevoit sa asculti discutiile altora sau radioul soferului dat la maxim, chit ca vrei, chit ca nu vrei.Analog pentru om, parte a societatii, care e nevoit sa taca si sa-nghita-n sec la cantitatea de informatie cu care este asaltat pe toate partile (media, internet, alti oameni), si sa se supuna pentru ca nu are cum sa opreasca acest lucru.(If you can't beat them, join them!)
Dar nu intotdeauna este aglomeratie in autobuze si in situatia asta, daca vreo frana te ia prin surprindere, cazi, si din reflex/instinct vrei sa te prinzi de ceva (bara/om/aer).Intr-o societate, de obicei, cand un om cade (metaforic vorbind), nu cade singur.Asa sunt oamenii, daca ei sunt in situatii critice, vor sa-i traga si pe altii la fund.
Acum sa ajungem la elementul bani.Pentru a circula cu autobuzul conform normelor, trebuie sa ai abonament, sau cel putin un bilet.That reminds of taxes.Oare de ce?Iar controlorii reprezinta fiscul.
Survival of the fittest.Trebuie sa stii cum sa te strecori ca sa poti ajunge in autobuz si daca esti tare, prinzi si loc pe scaun, analog pentru viata sociala, posturi de munca, furatul locurilor de munca ale altora, s.a.m.d.
Valorile societatii?Poi...hmmm.Propriul meu bine...binele meu propriu...Ah, si sa-mi fie mie bine!Cam la asta se rezuma, si daca e cu putinta sa-i calc pe altii in picioare, cu atat mai bine.(cred ca aici se potriveste cel mai bine analogia intre autobuz si societate)
In ultimul rand (last, but not least), soferul.El reprezinta "pilonul societatii", el este conducatorul si de el depinde bunastarea oamenilor si a calatoriei lor.
-> Ideea acestui post mi-a venit in timp ce eram in autobuz, intr-o aglomeratie mai mult decat insuportabila, unde nu puteam respira, nu aveam loc sa cad in caz de vreo frana neasteptata(ca nu ma puteam tine de nicio bara - nu era loc) si ma gandeam ca gata, demisionez!Mersul spre scoala si inapoi de la scoala a devenit un chin!!!
Friday, January 04, 2008
Crez pentru 2008
Devenit impulsiv si iconoclast, singularizat printre cei de aceeasi varsta-cand cu plete, cand ras in cap, cand cu bocanci, cand cu picioarele goale-aveam sa ajung in scurt timp la un grav conflict cu starea de om.Faptul ca ne nastem fara a fi intrebati, ca avem un trup vulnerabil, ca, abia intrati in viata, tot felul de institutii ne iau in primire sfarsind prin a ne falsifica, m-a facut sa ma ridic impotriva conditiei umane, cu capul in flacari.
(Geo Bogza)
(Geo Bogza)
Subscribe to:
Posts (Atom)