Se spune ca sunt o persoana tacuta...

:->

Mi-am adus aminte de faza asta. In mod inexplicabil, tot primesc mesaje cu stirile protv.

Asta este absolut geniala !!! Genial de amuzanta, zic eu. Sunt aratate "imagini de cosmar" in timp ce se face reclama la emisiunea "Frumusete pe muchie de cutit" (pentru cei care nu stiu, emisiunea asta este despre oameni care apeleaza la tot felul de operatii estetice, schimbari de stil, bla, bla, pentru a arata mai bine, mai tineri, etc...)

Ge-ni-al!!!

P.S.: am vazut ca nu mai apare aceeasi reclama, asa ca ulterior am pus poza (cand intru direct din mailul meu, tot faza geniala apare...)

Opa!

Tocmai mi-am dat seama. De mult n-am mai scris un post ca la inceputurile blog-ului.Am uitat motivul pentru care am inceput sa scriu initial.

Asa ca:

• Eram intr-o zi pe banca in Eroilor cu doua vechi prietene. Si vine o doamna si ne-ntreaba unde e Municipalul.

"In spate..."

Dansa, gesticuland excesiv, nu ma lasa sa-mi termin vorba: "N-am timp, ma grabesc, in 5 minute trebuie sa fiu acolo!!" And off she goes...:-??

• Pe la 3 si jumatate ajung in Club A. Pe la 4, se apropie un stimabil de mine, cu pasi marunti si cam haotici si-mi spune: "Te-am urmarit toata seara..." L-)

• Muzeul de Istorie. Pe trepte, stanjenite de istoria Columnei lui Traian. Eram cu o prietena. Si eram amandoua revoltate de faptul ca e posibil sa se inchida muzeul de tot, iremediabil. La un moment dat vine un...putoi, ca nu-i pot zice altfel, un pubertin si ne cere sa-i imprumutam biletele noastre ca el vrea sa se duca pana afara sa fumeze o tigara. Evident ca ne-a enervat faza, se vedea clar ca el venise la muzeu pentru ca e "cool" sa te duci sa le povestesti prietenilor ca ai fost la muzeu, unde te uiti putin pe pereti, la pietrele alea, dracu stie ce-or fi, dar, la bere dupa cu tovii, ce preocupari culte ai mai avut tu! Si i-am explicat ca poate sa fumeze si dupa, sa profite de timp pentru ca e posibil sa se inchida muzeul pentru ca lucrarile sunt oprite de 8 ani de zile si nu mai exista fonduri, etc. Iar dragul de el intreaba: "Vai, se inchide? La ce ora?" :::

Cred ca mi-a revenit pofta sa scriu chestii de genul asta. The mirror stage: eu m-am regasit => my blog's back!

Regasire

Ma plimb pe strazi. Nu stiu cate ore au trecut. Imi trec atatea prin minte. Dar toate au legatura cu mine. Cu nimeni si nimic altceva. Cred ca sunt pe la Romana. Dar nu sunt sigura. E mult prea colorat totul. Si viu. Si totusi, cred ca sunt acolo. E soare. E toamna. Azi m-am imbracat frumos. Arat a studenta de 20 de ani. Dar nu vreau sa ma simt de 20 de ani. Nici macar nu am. Mai am cateva luni. Asa mult imi place sacoul asta rosu. Imi place la fel de mult ca atunci cand l-am cumparat. Dar tocurile cizmelor ma enerveaza. Desi sunt mici. Nu suport tocurile. Dar imi place sunetul pe care-l provoaca la fiecare pas pe care-l fac. Fiecare pas pe care-l fac e unul inainte sau inapoi? Nu merg cu spatele, si totusi ma simt ca si cand as face-o. As vrea sa pot sa ma intorc inapoi. Unde, nu stiu. Doar inapoi. Ma simt putin ciudat. Imi dau seama ca trebuie sa fie foarte mult zgomot in jur, adica, vad coloanele de masini si probabil ca soferii claxoneaza, vad ca lumea care trece pe langa mine gesticuleaza foarte mult, rad, sunt probabil zgomotosi...Dar nu aud nimic! Ma aud doar pe mine. E asa ciudat. Dar e o senzatie geniala. Am soare in priviri si-mi pot asculta sufletul. "Fa-ti timp pentru tine. Acum! Nu mai amana! Nu stii cand va fi prea tarziu! TU contezi!". Ce amuzant. Am ajuns in pasaj la Universitate. Si asta e mesajul expozitiei de acum. "Fa-ti timp pentru tine!". Exact asta fac. Si e atat de bine. Da. Nu vreau sa ajung sa patesc ceva ca sa-mi aduc aminte de mine. Ca sa-si aduca lumea aminte de mine. Cate dezamagiri in ultima vreme. M-au dezgustat. Dar la urma urmei, sunt mocirlele lor. Eu ma pot spala usor. Ei le au impregnate in piele. Nu-mi permit eu sa judec. Poate propriile constiinte ii vor judeca. Poate nu. Inseamna ca nu merita. Doamne, cat imi place rosul sacoului astuia! Simt ca nimeni nu ma asculta mai niciodata. Ma aud, dar nu ma asculta. Sunt mereu acolo ca sa ascult. Putine persoane chiar ma vad. Pe mine. Ma rog, oricine-oi fi eu. Azi sunt fata care se plimba nepasatoare pe strazi, fara tinta, care-si adora sacoul rosu si fusta, care se simte bine, poarta o conversatie cu sinele si imparte zambete cu soarele...
E tarziu. Trebuie sa ajung la facultate.



E tarziu. Nu mai pierde vremea citind asta. Trebuie sa ajungi la intalnirea cu tine!

I can't get better than this

:X

Spitalul de Urgenta - Lansare album FPS

Nici nu stiu cum sa incep. Mi se aplica acum un vers dintr-o poezie portugheza "Quem sente muito, cala" ("Cine simte mult, tace").

Locatie: Silver Church

Ziua: 16/10/2009

Orele: 22:00

Imprejurari: Prietenia, o masa, bere si tigari.

Stare de spirit: Entuziasm maxim. ("arati ca un copil care asteapta Craciunu'!")

Comentarii: Concertul a inceput la "orele 22:00 trecute fix"...cat sa crapi de nerabdare!

Aseara a avut loc un "happening". Un happening de nota 10. O sa incerc sa descriu macar putin din ceea ce-a fost aseara cu riscul de a fi nemultumita de rezultat.

Aseara a avut loc lansarea noului album Spitalul de Urgenta. Vedeta serii s-a lasat un pic asteptata, dar atmosfera a fost intretinuta de catre Capriccio si Vank si apoi de un monolog al lui Cove pana la marea sa aparitie pe scena.

Si apoi...momentul mult asteptat! Nebunul nebunilor (inca nu inteleg de ce nu se cheama formatia "Spitalul 9") si-a facut aparitia. Dan Helciug e un bulgare de energie care arde la temperaturi critice. Un "malac" (asa-l numea Mitica de Bucuresti, o sa spun cate ceva si despre el) a carui veselie topeste pana si un iceberg (eheee, daca era el pe Titanic...! *ca tot s-a facut o gluma in legatura cu Titanicul*), a carui energie si caldura sunt debordante si a carui prezenta nu poate decat sa te faca sa-ti dai seama ca inca mai exista si oameni de valoare in Romania, chiar si in "sotietatea" de azi.

Concertul a fost un amestec de trecut cu prezent, de visare dulce cu realitate crunta, de sarcasm in cantitati industriale, mai urlat din toti rarunchii, mai spus subtil, de scarba si iubire, de melodii vechi si melodii noi...

Concertul a fost un urlet de trezire la realitate, a fost o evadare intr-o lume de poveste...si aici intervine prezenta lui Mitica de Bucuresti. Mitica de Bucuresti era o papusa care bea bere si canta romante si cantece de jale de pe vremea cand oamenii inca mai credeau in sentimente si aveau anumite convingeri morale. Partea asta a fost cea mai amuzanta din tot concertul. Dan Helciug e un actor desavarsit, categoric. Iar umorul lui fin e ametitor.

A fost prima oara cand am fost la un concert Spitalul de Urgenta. Prima oara cand il vedeam pe Dan Helciug de la 3 metri distanta. Si cand il vedeam pe scena, aveam impresia ca el asta face non-stop: isi expune sufletul. Aveam impresia ca el coboara de pe scena doar atunci cand are vreo nevoie biologica si atat. Aveam impresia ca pe scena nu se afla doar un artist pe care sa-l admiri pentru voce sau prestatie, ci un om, un om de la care ai ce invata, un prieten...

Bineinteles, ca trebuie sa-i mentionez si pe ceilalti componenti ai trupei care-i sunt complementari lui Helciug. Fiecare e maestru in a-si face publicul sa fie fascinat de performantele lor. Pacat ca nu mai e si Craciunesu...

In fine, bineinteles ca tot ce-i frumos are si un sfarsit. S-a cerut un singur bis, din pacate. Dar, concertul a fost superb. O singura doleanta am, si anume ca nu au cantat si "Rupt". Dar nici ca mai conta. Cand m-am intors la masa, starea pe care o aveam era de Craciun + Paste+ zi de nastere...

Ma bucur ca nu am facut poze. Oricum am fiecare secunda intiparita pe retina...

Si in incheiere, trebuie sa mentionez si partea amuzanta. Toti membrii trupei plecasera, numai Helciug nu mai aparea. Si eu vroiam sa-i cer un autograf. Si tot asteptam sa apara. Pana cand un prieten m-a luat frumos de manuta si ne-am dus spre "camera magica". Mi-a deschis usa si m-a impins inauntru. Bineinteles ca n-am fost in stare sa scot un sunet. Am intins doar carnetelul si pixul. "Pentru cine?" "Pentru mine!". Evident, in momentul ala, personajul din fata mea, care-mi parea un colos, iar eu o fetita de 13 ani, a inceput sa rada. "Adica...cum te cheama?"...Cine ar da mana cu tine si ti-ar multumi ca ai venit?

"Pentru Andreea

Cu drag

Dan Helciug,

Un celebru anonim"

Concertul asta a fost o experinta orgasmica intelectual!

Just brilliant

Tarantino's mind

I have a feeling

Ma amuz gasindu-ma intr-o stare din aia de energie maxima. Lumea ar putea sa se destrame in jurul meu, ca eu as dansa si-as topai in continuu. Am chef. De orice. E senzatia aia ca pot sa le fac pe toate. Sa-mi rezolv sau sa-mi indrept toate probleme. In seara asta pot sa contruiesc o lume intreaga. In seara asta pot sa fac orice, am energie cat pentru un an intreg, in seara asta simt ca timpul ma asculta si ca se va dilata cat ii voi cere eu. In seara asta as vrea sa cunosc toate secretele lumii. Simt ca as putea...As putea sa fac absolut orice!

In seara asta, lumea e a mea.

Pai, nu-i asa?

Tocmai ce-am primit pe mess o chestie bestiala. Here it goes:

Cum sa termine un student anul?
Nu! Nu este vina unui student daca repeta anul sau are foarte multe restante, pentru ca anul are numai 365 de zile. Iata analiza unui an academic:

1. Duminici - 52 duminici intr-un an, care sunt zile de odihna.
Mai raman 313 zile.

2. Zile de vara 50, când vremea este foarte calda si este greu de studiat.
Mai raman 263 de zile.

3. Sunt 8 ore zilnic de somn inseamna 122 de zile.
Mai raman 141 de zile.

4. Mai e o ora zilnic de sport (buna pentru sanatate) inseamna 15 zile.
Mai raman 126 de zile.

5. Iar 2 ore zilnic pentru mâncare si alte delicatese (mestecate corespunzator) inseamna 30 de zile.
Mai raman 96 de zile.

6. O ora de palavre (omul este o fiinta sociala) inseamna 15 zile.
Mai raman 81 de zile.

7. Zile de examen pe an - cel putin 35 de zile.
Mai raman 46 de zile.

8. Sarbatori si zile libere - 40 de zile.
Mai raman 6 zile.

9. Zile in care bolesti - cel putin 3.
Mai raman 3 zile.

10. Filme si distractie cel putin 2 zile. (Trebuie sa te mai si distrezi!)
Mai ramane 1 zi.

Laugh your arse out...

Unii beau din fântâna cunoaşterii. Alţii fac gargară.


Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să te rănesc. Dar e pe listă.


Unii oameni iubesc aşa de mult femeile lor încât, pentru a nu le uza, se folosesc de femeile altora.


Mult mai mulţi bărbaţi şi-ar părăsi nevestele, dacă ar şti să îşi facă bagajele.


Femeile nu vor fi niciodată egale bărbaţilor până când nu vor putea să se simtă sexy în ciuda cheliei şi burţii de bere. (eu-s in asteptarea cheliei de ceva ani :)) )



***preluate de pe www.citatepedia.ro***

Epigrama din Piatra Neamt

Dimineata pe racoare
Cand te scoli fara efort
Si nimica nu te doare,
Sa fii sigur ca esti mort...!

Iubesc...

...la nebunie oamenii din autobuz care stau fix langa tine (nu e vina lor, nu au loc in alta parte) si *tzatzaie* (adica fac sunetul ala ciudat pe care-l faci cand incerci sa-ti scoti mancarea ramasa intre dinti) in urechea ta...in continuu.
...la nebunie persoanele care-si lovesc (nu stiu ce alt verb sa folosesc) o unghie de alta si creeaza un sunet mai ceva ca picatura chinezeasca...

In curand, o sa iubesc chestiile astea la schizofrenie...

Pwahahaha

...Tocmai am aflat ca pe tipul care trebuia sa aduca pizza l-au prins niste tigani si l-au batut...
Nu sunt rea sau indiferenta, but i want me pizza...

Autodicteu...

Imi trec o groaza de chestii prin minte in ultima vreme. Chestii banale, chestii importante...De obicei cand stiu ca am ceva de facut, cand tre sa ma concentrez pe ceva anume, atunci vin gandurile buluc peste mine. Acum ca ar trebui sa invat imi vin in minte de toate pentru toti.
Stau si ma gandesc la cum eram anul trecut pe vremea asta. Niciun stres. Intrasem la facultate. Eram mandra. Eram fericita. Eram libera. Ma astepta noul, o schimbare. Eram entuziasmata. Eram putin speriata. (si s-a dovedit ca aveam si de ce...)
Stau si ma gandesc la cum eram acum 5 ani. Urma sa incep clasa a 9-a. Cat de mica eram. Cat de anti-sociala eram. Cat de speriata de viata in general eram. Cat de diferita eram...Vedeam lumea cu alti ochi. De fapt, cu aceeasi ochi, doar ca vedeam o lume mai buna, mai simpla, mai frumoasa.
Stau si ma gandesc la toti oamenii care au trecut prin viata mea si care au lasat cate ceva in urma lor. O mica amprenta care m-a schimbat sau cel putin m-a facut sa ma gandesc de doua ori uneori. Ma gandesc la oamenii pe care i-am vazut doar pentru cateva clipe si care m-au marcat totusi, pe care nu i-am putut uita. Ma gandesc la timpul pierdut. Cat timp am pierdut! Cate sanse am pierdut. Cate vorbe mi-au ramas blocate pe gatlej. Stiu ca sunt acolo, imi mai nelinistesc somnul uneori.
Ma gandesc la prietenii mei. Ma gandesc la cati prieteni am avut, la cati prieteni am si la cati voi avea..."Prieteni de betie, dintr-o mie, cati au mai ramas ?"
Sunt obosita si plictisita. Nici marea nu mi-a priit. Am o stare de lene si de dezinteres fata de absolut orice. M-am saturat sa lupt mereu pentru ce vreau, sa fiu eu cea care lupta. Vreau sa lupte cineva pentru mine, vreau sa stau si sa se intample totul de la sine. Nu mai am chef. Ma plictisesc groaznic. Amicii mei, Jakobson, Freud, Jung, Kristeva si altii nu reusesc sa-mi trezeasca vreun interes. Doar obligatia.
Ma gandesc la conditia femeii. Ne-o facem cu mana noastra. Lumea e condusa de barbati pentru ca noi le-am permis-o de la bun inceput. A fost mai simplu asa. Noi suntem firave, noi avem nevoie de protectie, noi vrem iubire, noi suntem sexul slab, noi suntem visatoare, noi luam lumea ca atare...Si de-aici noi nu suntem in stare sa gandim, sa producem un act cultural, sa fim mai mult decat obiecte...Da, acum suntem in secolul 21, situatia e alta. Acum femeia e obiect promovat de media. Ei ii place, lumii ii place. Situatia e cu totuuuul alta. Yeah, sure. Da, exista si o imbunatatire in conditia femeii. De ce? Pentru ca ni s-a permis. Dar, oricum, nici nu stiu ce am putea face. Sau cum...Orice metoda adoptam va fi considerata o contracarare...
Ma gandesc la faptul ca nu pot sa exprim acum tot ce gandesc. Pentru ca nu-mi plac cuvintele si nici nu le gasesc acum si pentru ca imi trec multe lucruri prin minte in acelasi timp si nu reusesc sa-mi focalizez atentia asupra niciunuia.
Ma gandesc la vara asta. A fost interesanta. A fost plictisitoare. A fost canicula. Dar am descoperit ca fericirea poate fi gasita fix sub nasu' tau, dar ca e la fel de usor de pierdut ca apa ce se strecoara printre degete. Am descoperit cum e sa simti concomitent doua sentimente total opuse. Si cum e sa te napadeasca amintirile fix atunci cand vrei sa restartezi totul.
Si ma gandesc la pizza care e pe drum. Nu mi-e foame, dar mi-e o pofta groaznica.

Si ma gandesc la viata care ma asteapta. Nu mi-e foame, dar mi-e o pofta groaznica...

Man...I feel like a woman!

Drinking beer and watching "Two and a Half Men"

Nu cititi! S-ar putea sa se ia...

Nu stiu cum sa incep postul asta. Sincer nici nu stiu ce vreau sa scriu. Si n-o sa folosesc nicio metafora. Poate doar putin sarcasm...la adresa propriei mele persoane, evident.

Sufar de plictiseala acuta. Si mi-e atat de lene. Cred ca o sa ma plictisesc scriind despre cat de plictisita sunt. Azi am dormit pana la 16:30. M-am trezit, m-am spalat si m-am pus in pat. Mi-am luat ceva de mancare si am stat tolanita in timp ce mancam, citind vorbele de duh ale altora. Nu am chef de absolut nimic. Acum stau in pat, scriu prostia asta si ascult muzica. Apropo de muzica...ma plictiseste ingrozitor orice ascult...Mi-am tot downloadat in ultima vreme discrografiile complete ale formatiilor preferate si nu pot sa le ascult. Nu-mi mai transmit niciun fel de energie. Ma lasa rece.

Aseara am iesit cu o prietena care va fi plecata pana in toamna. Deja mi-e dor de ea. Am fost intr-un bar unde am stat pana dimineata. Si unde am pacatuit cu zambetul pe buze. Sau, mai bine zis, i-am facut pe altii sa pacatuiasca cu zambetul pe buze :). Fara pic de regret. "Mi-e din ce in ce mai clar ca n-o s-ajung in Rai...". Apoi, dimineata, am ras pana ne-a apucat durerea de cap si ne-am culcat.

Acum ma plictisesc de crap. Si as vrea sa fac ceva, dar mi-e prea lene sa ma mai uit in alta parte in afara de monitor, poate daca m-as uita as gasi ceva de facut. Dar avand in vedere ca mi-e lene si sa-mi misc degetele pe taste...

Nimic nu ma mai binedispune in ultima vreme. Ba chiar ma cam enerveaza toate lucrurile pe care le fac, pentru ca le faceam si inainte si parca nu mai au farmec, parca simt ca stau pe loc. E ca si cand as trai aceeasi intamplare pentru o eternitate. Aceeasi rutina care se repeta constant (dap, stiu, si eu inca incerc sa inteleg cum de pana si rutina a ajuns sa se repete...).Si nu, nu e ceva...constructiv...nu ma mai simt ca la 16 ani, si totusi si-atunci faceam cam ce fac si-acum.

M-am plictisit. Nu am chef nici de citit, nici de iesit, de nimic...Ma enerveaza mai tot.

SPM nu e, ar fi mult prea ciudat sa fie menopauza...

Oare am nevoie de-o schimbare...? Cred ca de vreo 2, 3...Oare cat e kilu?

Discutie 2

Fiend 1: nu mai pot, imi vine sa borasc, da' nu ma pot opri din mancat...
Fiend 2: :))
Fiend 2: baga, mah, acolo
Fiend 2: decat sa-ti para rau
Fiend 2: mai bine sa-ti vina rau

Discutie

- Vreau sa ma fac arheolog...
- D-ala cu oase?
- Nu chiar, d-ala cu artefacte.
- Cu acte false?

Pe principiu': "Surdu' n-aude, da' le potriveste..."

Your song

Amor es no tenerte y no haberte olvidado,
Mi secreto que viene y que va con el viento.
Why'd you have to go and let it die?
In too deep and out of time.
Why'd you have to go and let it die?
Do you ever think of me?
You're so considerate.
Do you ever think of me?
Oh, so considerate.
We're just ordinary people, you and me
Time will turn us into statues, eventually
Oh, just two ordinary people, you and me
Oh, time will turn us into statues, eventually.
This Hazy Afternoon
I'm Breathing In The Silence Like I've Never Before
This Feeling That I Get
This One Last Cigarette
As I Lay Awaken And Wait For You To Come Through The Door
Oh Maybe, Maybe, Maybe I Can Share It With You
I Behave I Behave I Behave So I Can Share It With You.
I Can Change, I Can Change, I Can Change
But Who You Want Me To Be?
I'm The Same, I'm The Same, I'm The Same,
Oh, Do You Want Me To Be?
If you walk out on me
I'm walking after you.
You can't stop a river from flowing
To the sea.
Cos some things just happen, like
They're meant to be.
And it doesn't matter where you are,
Or where you go, or what you do.
You can't stop my heart from loving you.
There is a dream I keep alive,
Wonderful and heavenly standing by your side.
Bringing you all the colours love can spare just to be with you.
In a dream you appear
For a while you were here
So I keep sleeping
Just to keep you with me
I draw a map,
Connect the dots,
With all the memories that I got
What I'm missing
I'll keep reliving.
This love is killing me, but you're the only one...

Dedicated to my past

Prietenii

Mergeam azi spre casa si ma gandeam cat de norocoasa sunt. Am prieteni adevarati. And that makes me the luckiest bastard alive. Si in timp ce mergeam, imi aminteam tot felul de tampenii pe care le facem impreuna, discutii, povesti, aventuri, amintiri. Si ma gandeam si la tampeniile facute de mine pe seama carora ne-am amuzat impreuna si apoi si la povestile celorlalti despre cum au patit ei ce patisem si eu. Si nu ma puteam abtine din ras. Incercam sa-mi musc limba, buzele, dar nu ma puteam abtine. Lumea de pe strada se uita ciudat la mine. (Dar lumea se uita oricum ciudat la mine mai mereu.)


Da, stiu ca prostul rade de ce-si aduce aminte. Dar eu eram atat de fericita in prostia mea...

And

If you wanna play it like a game,

Well...come on, come on! Let's play!

TIE

Iti multumesc pentru ca ai impartit un zambet cu mine.
Iti multumesc pentru ca ai fi vrut sa-ti petreci o viata cu mine.
Iti multumesc ca m-ai considerat un vis devenit realitate.
Iti multumesc pentru fiecare raza de soare si pentru fiecare nor.
Iti multumesc pentru fiecare fluturas in stomac.
Iti multumesc pentru fiecare iluzie.
Iti multumesc pentru fiecare clipa in care m-ai facut sa vad atat de clar cu ochii inchisi.
Iti multumesc ca m-ai transformat in universul tau.
Iti multumesc ca mi-ai fost complice.
Iti multumesc ca m-ai surprins.
Iti multumesc pentru ca mi-ai intregit inima.
Iti multumesc pentru cele inca 100 de batai ale inimii pe minut.
Iti multumesc ca m-ai facut sa cred in cuvinte.
Iti multumesc ca m-ai facut sa ma indragostesc si ca ai reusit sa ma tii in starea asta.
Iti multumesc ca m-ai eliberat.
Iti multumesc pentru fiecare dans.
Iti multumesc pentru luna.
Iti multumesc pentru nisip si mare.
Iti multumesc pentru amintiri.
Iti multumesc ca m-ai tinut in brate cand dormeam.
Iti multumesc pentru priviri.
Iti multumesc pentru declaratii.
Iti multumesc pentru caldura palmei.
Iti multumesc pentru parfum.
Iti multumesc pentru ca m-ai facut mai puternica.
Iti multumesc pentru sarcasm.
Iti multumesc pentru certuri.
Iti multumesc pentru impacari.
Iti multumesc pentru diminetile cand ma minteai ca e inca noapte doar ca sa mai stau.


Pentru TINE.Iti multumesc ca mi te-ai aratat in atatea etape ale vietii mele, sub atatea forme, culori, mirosuri, gusturi...

Dar mai ales tie, iti multumesc.Pentru ca imi pastrezi inima cu sfintenie.Intr-un loc sigur.Atat de sigur incat pana si tu ai uitat de el...

Deh!

Vineri 13, doua luni consecutiv...

Prea tare!!!

De ce...?

Si ma gandesc ca ma intrebai 'de ce?' As fi putut sa-ti raspund 'pentru ca te iubesc'. Sau pur si simplu 'nu stiu'. Am preferat sa nu-ti raspund. Ar fi trebuit sa... simti? De ce?...

Pot sa folosesc o mie de cuvinte si sa nu exprim nimic. Ce amuzanta e viata... tocmai obiectul studiului meu nu are nici cea mai mica semnificatie pentru mine...

Ratiunea distruge fericirea. Si atunci se infiltreaza amaraciunea.

Ochii, buzele, mainile, atingerea, apropierea, dansul, visarea, parfumul... De ce nu pot sa imortalizez parfumul?

Cum de ador fluturii aparuti din larvele in forme de amintiri tactile? De ce am avut ochii larg inchisi?

Bine, 1 - 0 pentru tine. Pentru ca 'de ce?'...

___________________
Iris - Sa nu crezi nimic