Nu credeam ca Bucurestiul imi va putea oferi vreodata o stare de fericire, in sensul de extaz...Am fost cu un prieten sa-si ia permisul de conducere (tip A; congrats!) si am mers pe jos pana la Stefan cel Mare de la Mosilor...sapaturi, sapaturi si...iar sapaturi.Vorb-aia, nici un razboi nu ar fi lasat strazile si trotuarele in halul asta...Ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc...
Si, la un moment dat am ajuns la fantana din fata "Parcului Circului de Stat", unde sunt bancute si apa fantanii e extrem de vioaie si jucausa.Si m-am oprit dintr-o data, fara sa-mi dau seama de ce...Pentru ca ma fascina apa, care parca dansa pe ritmul melodiei "Bohemian Rhapsody"...de-asta ma oprisem, pentru ca se auzea muzica Queen de undeva din iarba (ma rog, era pus gazon intr-un anumit loc, deci banuiesc ca acolo erau puse boxele)...
Apoi, la intoarcere, era "Love of my life"...si evident, trebuia sa stau pe bancuta, sa ascult cantecul apei pe muzica si versuri de una bucata formatie legendaro-geniala si sa las soarele sa-mi dezmierde pana si cele mai sumbre ganduri...Dar am fost smulsa cu brutalitate din micuta lume pe care mi-o creasem de catre colegul meu, dar si de sunetele asurzitoare provocate de claxoanele soferilor care stateau in aceeasi intersectie de vreo 10 minute...
Oricum, ca tot e campania aia cu "De ce iubim Bucurestiul?", uite, asta e un motiv cat se poate de intemeiat...
No comments:
Post a Comment