M-am hotarat ca asta sa fie ultimul post in care mai scriu despre lucruri care mi se intampla, care au legatura cu mine, cu sentimentele mele si despre care nu pot sub niciun chip sa scriu dintr-o perspectiva obiectiva...
Am stiut eu de la bun inceput ca faptul ca am uitat sa aduc scutire la sport nu va aduce nimic bun.Am facut sport, am dat probe si am ajuns la proba cu genoflexiuni cu un picior intins (prea complicat sa explic)...si dupa ce am facut una, am crezut ca-mi explodeaza vreun muschi de la genunchi si ca nu ma mai ridic d-acolo...Cred ca a fost doar o intindere de ligament sau asa ceva...Acum, e doar o febra musculara extrem de naspa; abia ma mai tarasc in pauze pan' afara sa fumez cateo tigare si mereu incurc si fac lumea sa intarzie la ore cand urc scarile (fratilor, ce sa fac daca mai repede decat un melc nu ma pot misca?).Ma simt ca un zombie abia iesit din cosciug care-si taraste piciorul dupa el...
Imi displace total sa vad tipi imbracati in roz...Sincer, mi se pare gay (no offence, nothing personal)!Ow, and for a specific one of them, am un singur lucru sa-i zic: "who wants to love forever when love must die?"
Mie mi-e frica, daca nu chiar groaza de intuneric...Si azi cand veneam acasa, era destul de intuneric si am trecut si pe langa un cimitir...Si ma tot uitam la crucile alea frumos aliniate si nu-mi imaginam decat ca oamenii ingropati acolo vor iesi din morminte si vor veni dupa mine.Aveam impresia ca vantul era vocile lor, ca umbrele tufisurilor erau de fapt siluetele lor...Ma sperie chestiile de genul asta.Ma sperie moartea.Sau, mai exact ma sperie sa nu stiu ce inseamna ea de fapt.Sau poate faptul ca e posibil sa mor inainte de a ma simti implinita.Nu stiu ce, cum, cand, de ce sau unde, dar ma sperie...
Hmmm...controversatul subiect al camerelor de filmat din Cosbuc.Mi se pare o prostie.Sunt total nefolositoare.Ce, cred ca daca pun camere nu vor mai fuma atatia elevi de frica sa nu afle parintii?Ca boracii de-a cincea nu se vor mai bate pe holuri?Ca nu se va mai chiuli pe rupte?Va zic eu ca nu...Banii aia puteau fi folositi in alte scopuri.Plus ca ne este violata intimitatea.In curand, Big Brother va fi printre noi; partea amuzanta e ca BB e dl. Bica deocamdata =))...Anyyyyywayz!
M-a traznit in lift o idee deprimanta; as putea-o numi revelatie.Ce ar fi daca m-as trezi intr-o dimineata (sau seara, depinde) si as observa ca nu mai am nimic...buh-bye casa, familie, prieteni, scoala, Zuzu si restul!Hello, numbness!Si, daca stau si ma gandesc bine, chestia asta chiar se poate intampla...Sa zicem ca merg intr-o noapte in Jack, ma imbat manga, plec apoi cu gandul de a merge acasa (acasa conceptual - manga fiind nu as mai sti unde locuiesc), pe strada ma impiedic de ceva, cad si imi sparg capul si...imi pierd memoria.Oare ce s-ar intampla?Oare ce simte un om in momentul in care isi da seama ca nu are nimic?Cu toate ca in realitate nu avem nimic, dar preferam sa ne amagim singuri...De fapt, chiar nu avem nimic!Nici macar pe noi insine, nici macar corpurile noastre nu sunt de fapt ale noastre.Avem doar nimicul.Caci din nimic a inceput totul....
No comments:
Post a Comment