Tomorrow is (not) another day!

In ultimele doua zile, am participat la preselectii...una la fotbal (sunt in echipa de fotbal de fete...yaaaaaay!:D) si una la teatru, unde am fost doar in calitate de suporter.Si e interesant sa fii de ambele parti: sa participi la o preselectie si sa te chinui sa dai tot ce-i mai bun din tine ca sa fii ales, si sa faci parte din juriu sau doar sa fii acolo ca sa incurajezi si sa-ti dai cu parerea.Evident, mai greu e cand esti unul din concurenti (mi-am julit genunchiul naspa, dar macar am reusit sa intru in echipa :P) pentru ca te chinui mult si daca nu esti ales esti extrem de dezamagit si toate sperantele tale se duc pe apa sambetei, mai ales cand cei din juriu vin cu replici de genul "esti foarte bun, dar nu ce cautam noi" sau chestii de genul asta, si cand reusesti satisfactia e extrema.Sa fii in juriu e simplu pentru ca nu esti implicat direct.Iei o decizie si nu-ti pasa daca-i distrugi sperantele si asteptarile cuiva, tu alegi doar pe cine consideri ca a fost mai bun, fara sa te gandesti la altceva, cu toate ca esti constient ca poti gresi.

Mai demult vorbeam cu Anca de "kidnap-ing".Zicea ea ca o sa ma rapeasca odata si-o sa plecam pentru ceva timp unde-om vedea cu ochii.Si eu i-am zis ca nu mai sunt copil, deci nu are cum sa faca asta.I-am zis ca eventual she can "teennap" me.Si ce ne amuza pe noi e ce inseamna cuvantul asta, daca-l despartim in cele doua cuvinte din care e compus si le traducem separat: teen= adolescent si nap= pui de somn...Pui de somn de adolescent :)

And last...imi place sa-mi ajut prietenii cand se afla in situatii in care am fost si eu si pe mine nu m-a ajutat nimeni.Plus ca eu deja sunt o cauza pierduta si nu-mi place sa ma gandesc ca vor ajunge si ei ca mine.So, daca pot ajuta, de ce sa n-o fac?