Pentru EI...

Cand totu-i trist si plumburiu
Si-umblu-n neant ca un mort viu,
Cand nimic nu mai are sens
Si viata-apasa tot mai des,
Cand sentimentele se vand
Doar pe EI ii mai port in gand.

Cand neagra mantie ma infasoara,
Cand toate visele incep sa doara,
Cand clestii dragostei fiinta-mi frang,
Cand zac transparenta si plang,
Cand traiesc doar ca sa mor
Doar la EI ma gandesc cu dor.

Cand viata mea e un amurg
Si nici lacrimile nu-mi mai curg,
Cand totul meu e-acum nimic,
Cand stiu ca mult e doar un pic,
Atunci, mereu, ii am pe EI,
Prieteni, ingeri, spune-le cum vrei!


Poezioara asta e pentru prietenii mei; nici soarele, nici cerul, nici luna, nici eternul nu vor dura mai mult decat prietenia noastra...I love you, guys!