Ma incearca o gramada de sentimente in ultima vreme...Sentimente frumoase, sentimente care ma umplu, ma intregesc, pur si simplu.Deja nu mai gandesc coerent, de fapt deja nu mai gandesc.Pentru ca gandirea mea e foarte limitata acum.De fapt, nu mai e loc pentru nimic...nici in minte, nici in suflet.E plin pana la epuizare...Imi doresc sa treaca zilele mai repede, sa nu mai existe 7 zile intr-o saptamana sau sa fiu eu adormita si sa ma trezesc doar in anumite zile.Nici nu mai sesizez ca nu ninge si ca vreau sa ninga, ca azi am mers prin ploaie si frig si ca desi aveam picioarele ude (ca, deh, nu mai gandesc, dupa cum spuneam, si m-am incaltat cu tenisi care s-au facut fleasca), eu ma simteam de parca ar fi fost cald si bine si soarele ar fi fost la post ca de obicei ca sa-mi dea energie; stau toata ziua tolanita in pat si ma holbez la telefon, asteptand parca sa ma "lumineze" el (telefonul) daca: "sa-l sun?sa nu-l sun...si daca-l sun, ce-i zic?".Si atunci ma tot holbez, apoi ma uit in gol cu o privire tampa si prin minte imi trec o gramada de chestii, imagini, scenarii: "dar daca...sau poate nu!"
Pun pariu ca si voua vi s-a intamplat asta macar o data, so i'm not to be blamed...Ma rog, sa nu mai mentionez golul si flusturasii din stomacel, bataile mult mai rapide ale inimii, impleticirea limbii, facutul de ras prin actiuni si discutii super tembele sau prin linistea mormantala (in cazul meu de om shyish), s.a.m.d.
So, acum, cand totul e gri afara (blocuri gri, oameni gri, cer gri...), mai mult ca oricand totul mi se pare colorat, viu, frumos...How do they call this?:-??
No comments:
Post a Comment